A. Introducere
Astazi vom expune o serie de propuneri pe care le vom face in legatura cu conducerea DNA si realizarea conditionalitatilor din cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare.
B. Conducerea DNA
1. Consideratii tehnice
As dori sa incep prin precizarea contextului in care se poarta discutia de astazi. Precizarile sunt importante si veti vedea ca isi au rolul lor in cadrul acestei discutii.
DNA este condusa de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin intermediul Procurorului Sef DNA. Conducerea DNA mai cuprinde doi adjuncti ai Procurorului Sef.
Potrivit legii, Procurorul Sef DNA si adjunctii acestuia sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Din pacate, si voi explica imediat aceasta remarca, legea nu prevede nimic in legatura cu modalitatea in care ministrul Justitiei isi fundamenteaza si stabileste propunerea. De asemenea, legea nu stabileste nici obligativitatea si nici interdictia succesiunii consecutive a doua mandate in aceeasi functie pentru acelasi procuror.
In consecinta, tot ceea ce am eu de facut in acest moment ca ministru este sa scriu pe hartie un nume, sa semnez si sa il transmit Consiliului Superior al Magistraturii. Dupa parerea mea, aceasta procedura nu corespunde unor standarde europene si ea nu trebuie sa mai continue in viitor.
Astazi se incheie mandatul actualului Procuror Sef al DNA. Peste cateva saptamani, in luna septembrie, se incheie mandatul adjunctilor Procurorului Sef DNA. Practic, in interval de aproximativ o luna de zile, intreaga conducere a DNA isi incheie mandatul de trei ani la conducerea institutiei.
Repet, legea nu stabileste niciun fel de procedura de evaluare a mandatului membrilor conducerii DNA la incheierea acesteia, ceea ce nu cred ca este normal.
Practic, formularea propunerii privind membrii conducerii DNA este lasata de lege la liberul arbitru al ministrului Justitiei.
2. Contextul propunerii
In ultima perioada am asistat la o multitudine de luari de pozitie privind propunerea de numire a Procurorului Sef DNA.
Aceste pozitii au fost formulate deopotriva de oameni politici, jurnalisti, organizatii neguvernamentale si analisti.
Comisia Europeana a formulat la randul ei o serie de puncte de vedere prin intermediul unui purtator de cuvant, prin care a precizat mai intai un tip de optiune, iar ulterior a revenit precizand ca, asa cum este normal pentru oricine cunoaste mecanismele administratiei europene, aceasta decizie este exclusiv atributul autoritatilor din Romania.
Pe de alta parte, desi nu s-au exprimat public, va asigur ca nu au lipsit si nu lipsesc opinii pertinente ale profesionistilor - judecatori, procurori sau avocati - exprimate in nenumarate randuri in mediile profesionale sau discutii private, prin natura lor mai putin accesibile opiniei publice.
Opiniile exprimate indica o polarizare a pozitiilor in favoarea si impotriva propunerii ca actualul Procuror Sef sa primeasca un nou mandat. Cred ca aceasta discutie pro si contra este fireasca intr-o societate democratica. Opiniile exprimate au fost fundamentate pe diverse motive politice, tehnice sau care tin de moralitate si de perspective ale statului de drept in Romania, luptei anticoruptie si protectiei drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Am convingerea ca aceste opinii, chiar si cele mai vehement exprimate, exprima dorinta de reforma a justitiei si de eficientizare a activitatii DNA.
Acestea fiind spuse, am remarcat insa faptul ca multe dintre opinii se focalizeaza exclusiv pe propunerea privind Procurorul Sef DNA si pe persoana al carei mandat in aceasta functie se incheie.
Opiniile exprimate par sa aiba la baza teza potrivit careia institutia DNA s-ar putea cumva identifica cu persoana actualului Procuror Sef.
In consecinta, sunt puse exclusiv in sarcina domniei sale atat meritele, cat si deficientele invocate public in activitatea DNA.
Aceasta duce la ignorarea faptului ca din conducerea DNA fac parte si Procurorul General si adjunctii Procurorului Sef DNA. In plus, se aminteste mult prea putin faptul ca in DNA lucreaza peste 120 de procurori, alaturi de alti specialisti si personal administrativ. De asemenea, doresc sa reamintesc ca institutia DNA inseamna nu numai personalul care activeaza acolo, ci si legile care stau la baza organizarii sale, regulamentul intern, politicile si masurile aplicate in functionarea acesteia, precum si rezultatul intregii activitati, materializate in dosare si rezultate obtinute in raport de resursele investite. Fara o asemenea intelegere completa a tabloului institutional extrem de complex pe care-l reprezinta DNA, nu putem vorbi despre o posibila evaluare completa la nivelul DNA ci, cel mult, despre o evaluare personala a activitatii Procurorului Sef sau despre o analiza a diverselor perceptii publice sau private despre domnia-sa.
3. Pozitia Ministerului de Justitie fata de activitatea DNA
In conceptia noastra, o asemenea evaluare institutionala complexa nu poate lua in seama, in nici un caz, daca vrem sa raminem in domeniul profesionalismului, o viziune de tip unipolar, lipsita de nuante si proiectii.
Iata de ce, recunoscind meritele incontestabile ale DNA ca institutie, trebuie sa spunem ca exista si o serie de vulnerabilitati institutionale care o caracterizeaza.
Dintre cele mai importante vulnerabilitati institutionale, am putea da urmatoarele exemple:
- modul in care sunt prevazute de lege competenetele DNA si DIICOT; o arie extrem de mare de competente a condus la o supraincarcare a activitatii DNA, de unde si consecinta trenarii procedurilor in cadrul unor dosare, fapt constat de Inspectia Judiciara a CSM; o lipsa de acuratete in corelarea competentelor DNA si DIICOT a condus la declinari frecvente de competenta si “plimbarea” unor dosare, sau la solutii aparent contradictorii;
- modul in care este prevazuta de lege recrutarea procurorilor DNA, exclusiv pe baza de interviu, a dus la cooptarea in institutie a unor procurori fara experienta necesara in anchete complexe; asa se pot eventual explica situatii in care intr-un interval scurt de timp au fost date solutii total opuse; notam aici si diferentierea modului de recrutare intre DNA si DIICOT;
As vrea sa reamintesc in paranteza faptul ca expertii Comisiei Europene s-au pronuntat in principiu impotriva recrutarii in magistratura prin interviu; de aceea, cred ca ar trebui sa aplicam acelasi principiu si in procedura de recrutarea prin interviu in unitatile specializate ale Ministerului Public, care trebuie facuta pe baze obiective si competitive.
- o alta vulnerabilitate care decurge din recrutarea prin interviu este legata de conduita procurorilor de caz si independenta acestora; un procuror recrutat prin interviu, care dobandeste un grad profesional egal cu procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prezinta din start o vulnerabilitate fata de seful sau ierarhic;
- modul in care s-a comunicat uneori in relatia DNA – PG – DIICOT; lacunele din Regulamentul DNA, regulament adoptat prin Ordin al ministrului Justitiei in 2006 fara avizul CSM, par sa fi favorizat unele pauze in comunicarea dintre factorii cheie din sistem, cum a fost in cazul sesizarii Parlamentului cu dosarele unor fosti demnitari;
- neutilizarea in intregime a fondurilor pentru organizarea flagrantelor sau folosirea cu eficienta redusa a fondurilor pentru derularea anchetelor complexe, cele care par sa fi “inghitit” sume importante, cu rezultate discutabile;
- rezultatele slabe in teritoriu pun de asemenea in discutie eficienta institutiei in ansamblu;
- in fine, managementul neprofesionist al informatiilor si o apetenta excesiva pentru televiziune, in special in anii 2006 – 2007, a condus uneori la adevarate spectacole mediatice care nu au facut bine nici institutiei, nici conducatorilor acesteia si nici imaginii Justitiei in ansamblul sau.
Aceasta ultima vulnerabilitate a contribuit decisiv, in opinia mea, la afectarea reputatiei si credibilitatii institutiei.
Cand vorbim despre o institutie publica suntem obligati sa ne punem problema costurilor din bugetul public ale unor anchete complexe.
In acelasi timp, doresc sa afirm fara echivoc ca DNA este o institutie care a abordat cu determinare si lipsa de complexe lupta anticoruptie. Actiunea DNA a condus nu numai la lansarea unor anchete importante, dar fara indoiala a avut si un efect disuasiv fata de fenomenele de mare si mica coruptie. De aceea, pe buna dreptate, DNA a fost notata in Raportul Comisiei Europene pe Justitie ca una dintre institutiile cu activitate pozitiva in directia lansarii de anchete.
Ramane insa deschisa chestiunea eficientei institutiei si a anchetelor. Aceasta se datoreaza absentei unor rezultate concrete in marile dosare deschise in ultimii trei ani. Sau, din nefericire, din cauza unor esecuri in unele dintre dosare.
N-as dori sa se creada ca nu exista si cauze obiective care au franat activitatea DNA, situatii in care institutia a fost pe nedrept acuzata de ineficienta. Ma refer la impactul schimbarii unor reglementari, la unele decizii ale Curtii Constitutionale, la pozitia Parlamentului in chestiunea avizelor pentru inceperea urmaririi penale in cazuri de mare coruptie. De asemenea, orientarea instantelor spre sanctiuni mai degraba blande decat severe in unele solutii de condamnare au condus in mod nedrept la blamarea institutiei ca fiind ineficienta. Pe de alta parte, nu putem ignora opiniile unor specialisti reputati in sistemul judiciar, judecatori si procurori, care acuza de mai mult timp lipsa de acuratete in cazul unor anchete, formularea unor acuzatii in lipsa unor probe solide, dublate de expunerea lor opiniei publice, ignorarea procedurilor si modul de procesare in interior a informatiilor si lucrarilor sau maniera de lucru si comunicare cu procurorii de caz. Inspectia Judiciara a CSM a indicat fenomene similare. Evaluarea eficacitatii DNA ramane deschisa analizelor profesionale si concluziilor fundamentate. Numai timpul si rezultatul final al proceselor poate oferi raspunsul.
Cred ca experienta actualului Procuror Sef DNA si angajamentul sau incontestabil in lupta contra coruptiei sunt elemente de care sistemul justitiei nu se poate dispensa.
In fundamentarea deciziei noastre am plecat de la teza conform careia persoanele numite in functii publice trebuie sa serveasca institutiile si sa fie apte, in functie de contextul dat, sa ofere un maximum de eficienta si credibilitate institutiilor pe care le conduc.
Iata contextul in care am afirmat ca stabilitatea institutionala nu trebuie confundata cu stabilitatea persoanelor intr-o functie sau alta. In cazul concret al DNA, reglementarile care stau la baza functionarii institutiei, regulamentul intern, practicile de recrutare, experienta procurorilor de caz, independenta reala a acestora, finantarea institutiei si managementul acesteia sunt elementele esentiale care contribuie la stabilitatea institutionala. In fine, credibilitatea institutiei este un alt element important care este apt sa contribuie la stabilitatea institutionala. Fara credibilitate si respect nu se poate construi nimic institutional.
Plecam de asemenea de la premisa ca actiunea de prevenire, descoperire si sanctionare a coruptiei trebuie sa continue cu o mai mare eficienta, fiind unul din obiectivele asumate in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) cu Comisia Europeana si o necesitate vitala pentru buna functionare a institutiilor statului si schimbarea mentalitatilor in societate.
Obiectivul prioritar al Romaniei in domeniul justitiei trebuie sa fie obtinerea unui bun raport in decembrie 2008 si ridicarea monitorizarii in 2009.
In plus fata de considerentele de ordin tehnic, care tin de buna functionare a DNA, eficienta acesteia, credibilitatea si stabilitatea pe termen lung, am asezat la baza deciziei de propunere si interesul mai larg al parteneriatului cu Comisia Europeana.
Am cautat in acest sens o solutie apta sa atinga ambele deziderate.
De aceea am luat urmatoarele decizii:
-
Am propus Primului Ministru infiintarea unui post de Inalt Reprezentant al Ministerului Justitiei in cadrul Misiunii Romaniei la Bruxelles, pe probleme speciale de MCV, reforma justitiei si lupta anticoruptie;
-
Voi propune pentru functia de Procuror Sef DNA pe doamna procuror dr. Monica Serbanescu;
-
Doresc si intentionez sa il propun pe actualul Procuror Sef DNA pentru functia de Inalt Reprezentant al Ministerului Justitiei la Bruxelles, pe probleme speciale de MCV, reforma justitiei si lupta anticoruptie sau pentru functia de adjunct al Procurorului Sef DNA, dupa ce voi avea consultari cu acesta.
In acest fel, cred si doresc sa atingem atat dezideratul cresterii credibilitatii si eficientei actiunii DNA, cat si valorificarea experientei actualului Procuror Sef DNA, prin numirea sa intr-un post cheie pentru reforma justitiei si lupta anticoruptie sau pastrarea sa in conducerea institutiei.
As dori in final sa multumesc presei care in aceste ultime saptamani a adus in atentia opiniei publice aspecte importante privind chestiunea expusa astazi.
Precizez ca textul scris al discursului va sta la dispozitie dupa incheierea conferintei de presa.
In urmatoarele minute as dori sa prezint in cateva cuvinte cariera si profilul profesional al doamnei procuror dr. Monica Serbanescu.
Precizez ca domnia-sa se afla momentan in strainatate pentru un interes familial si imediat ce se va intoarce va putea sta la dispozitia dumneavoastra pentru intrebari. Veti fi anuntati in prealabil despre acest lucru.
Va multumesc.