H.1. SUPRALEGALIZAREA
1. Temeiul legal:
- art.162 alin.4 din Legea nr.105 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat
„Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanţe române se face, din partea autorităţilor române, de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe”;
- art.57 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995:
„ În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi sigiliului notarului public de către Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmează a fi folosit, notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe”.
2. Categorii de acte care se supralegalizează de către Ministerul Justiţiei
În temeiul prevederilor legale invocate mai sus, Ministerul Justiţiei supralegalizează următoarele categorii de acte oficiale române:
- hotărâri judecătoreşti (în original) emise de instanţele judecătoreşti române (hotărârile judecătoreşti trebuie să fie legalizate de instanţa care le-a pronunţat, cu numele în clar, de către grefierul care legalizează hotărârea sau de către preşedintele instanţei);
- acte notariale: de exemplu: declaraţii notariale, copii legalizate de pe înscrisuri, traduceri legalizate ale unor acte;
- actele originale care emană de la un executor judecătoresc;
- actele originale emise de Registrul Comerţului, semnate clar şi emise cu antetul Ministerului Justiţiei.
3. Situaţiile în care este necesară supralegalizarea actelor oficiale române
Actele oficiale române, de natura celor menţionate la pct.2, se supralegalizează numai în situaţia în care actul respectiv urmează a fi folosit într-un
stat care nu este parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi cu care nu se aplică procedura de supralegalizare este la
Menţiune importantă: După supralegalizarea actului oficial românesc de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe, actul este supus supralegalizării la misiunea diplomatică sau oficiul consular străin din România.
4. Supralegalizarea actelor oficiale străine pentru a fi folosite în România
Temei legal: art. 162 alin. 1 – 3 din Legea nr.105/1992:
„Actele oficiale întocmite sau legalizate de către o autoritate străină pot fi folosite în faţa instanţelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică şi în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnăturilor şi sigiliului.
Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular din statul de origine , fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului de origine în România şi, în continuare, în ambele situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe.
Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unei înţelegeri internaţionale la care este parte România sau pe bază de reciprocitate.