Print

DREPTURILE VICTIMELOR INFRACȚIUNILOR

 1. ASPECTE GENERALE
1.1 ASPECTE PRIVIND PROCESUL PENAL

- Dreptul victimei de a primi informații de la primul organ judiciar la care se prezintă

Persoana care a fost victimă a unei infracțiuni are dreptul de a primi o serie de informații încă de la primul contact cu un organ judiciar.

Astfel, primul organ judiciar la care victima se prezintă (poliţie, parchet) are obligația de a îi aduce acesteia la cunoștință următoarele aspecte:

  • serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;
  • organul de urmărire penală la care poate face plângere;
  • dreptul la asistență juridică și instituția unde se poate adresa pentru exercitarea acestui drept;
  • condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;
  • drepturile procesuale ale persoanei vătămate și ale părții civile;
  • condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile Codului de procedură penală privind protecția persoanei vătămate și a părții civile, precum și de dispozițiile Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor;
  • condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat;
  • dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală.

Această informare poate fi urmată, de cele mai multe ori, de depunerea plângerii cu privire la săvârșirea infracțiunii.

- Depunerea plângerii

Plângerea reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune. Aceasta se poate face personal sau prin mandatar.

- Calitatea de persoană vătămată

Persoana care a suferit o vătămare prin comiterea unei infracțiuni are calitatea de persoană vătămată în procesul penal, având o serie de drepturi procesuale.

Dacă respectiva persoană nu dorește să participe la procesul penal trebuie să înștiințeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor.

- Cazuri când acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

În urma cercetărilor efectuate de către organele judiciare ca urmare a depunerii plângerii de către victimă, se poate pune în mișcare acțiunea penală, atunci când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare a acesteia.

Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni și, la mare majoritate a infracțiunilor, punerea sa în mișcare se face de către organele de urmărire penală din oficiu.

Există însă o serie de infracțiuni pentru care legea prevede expres că punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Plângerea prealabilă a persoanei vătămate, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru anumite infracțiuni, nu este aceeași cu plângerea ca act de sesizare a organului de urmărire penală.

Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Dreptul de a formula plângere prealabilă îi este adus victimei la cunoștință cu ocazia primei audieri.

- Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;

Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictului pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator. Aceasta se poate desfășura doar cu acordul părților implicate.

În latura penală a procesului, medierea poate avea loc doar pentru infracțiunile pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Dacă părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere ca urmare a procedurii medierii, se va redacta un acord scris (acordul de mediere), care are ca rezultat încetarea procesului penal.

Acordul de mediere se poate încheia și doar în ceea ce privește latura civilă (acordarea de despăgubiri), caz în care procesul penal va continua.

- Dacă decide să participe la procesul penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:

  • dreptul de a se constitui parte civilă

 

În vederea recuperării prejudiciului de la autorul infracțiunii, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal. Dacă nu dorește participarea la procesul penal ca parte civilă, persoana vătămată se poate adresa separat instanței civile pentru obținerea de despăgubiri.

  • dreptul de a obține despăgubiri din partea autorului infracțiunii

 

Persoana vătămată are dreptul de a obține de la autorul infracțiunii atât despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, cât și plata cheltuielilor judiciare de judecată.

  • dreptul de acces la dosar, în condițiile legii

 

Avocatul persoanei vătămate are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.

  • dreptul de a fi informată cu privire la stadiul urmăririi penale

 

Persoana vătămată are dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate;

  • dreptul de a fi ascultată;

 

Cu ocazia primei audieri, persoanei vătămate îi sunt aduse la cunoștință următoarele: dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege, dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege, dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum și dreptul de a se constitui parte civilă, obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, precum și obligația de a comunica orice schimbare de adresă.

De asemenea, persoanei vătămate i se aduce la cunoștință cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.

  • dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților;

 

În faza de judecată a procesului penal, cu ocazia audierii inculpatului, a martorilor sau a experților, persoana vătămată are dreptul de a adresa întrebări acestora.

  • dreptul la asistență juridică și reprezentare

 

Pe tot parcursul procesului penal, persoana vătămată are dreptul de a fi asistată de avocat ales de aceasta.

De asemenea, persoana vătămată poate fi reprezentată pe tot parcursul procesului penal, cu excepția cazurilor în care prezența acesteia este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz (spre exemplu, pentru audiere).

  • dreptul la asistență juridică gratuită în anumite cazuri

 

Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, persoanelor care au fost victime ale următoarelor categorii de infracțiuni:

    • tentativă la infracțiunile de omor sau omor calificat;
    • infracțiunea de vătămare corporală, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
    • infracțiunea de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor.

De asemenea, au dreptul la asistență juridică gratuită soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor și omor calificat, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.

Asistența juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori, dacă s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

Asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, și victimelor altor infracțiuni decât cele enumerate, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară.

Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima.

În plus față de prevederile Legii nr. 211/2004, Codul de procedură penală prevede, ca regulă generală, că ori de câte ori organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, nu și-ar putea face singură apărarea, dacă aceasta nu și-a ales un avocat, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

  • dreptul de a propune probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, precum și de a formula orice alte cereri care țin de rezolvarea laturii penale a cauzei
  • dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;

 

Limba oficială în procesul penal este limba română, însă organele judiciare au obligația de a asigura persoanei vătămate care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, în mod gratuit, posibilitatea de a participa la procesul penal cu ajutorul unui interpret.

  • dreptul de a fi informată la eliberarea infractorului în orice mod, dacă persoana vătămată optează pentru această informare

 

Acest drept va fi adus la cunoștința persoanei vătămate atât de primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, cât și cu ocazia primei audieri efectuate de către organul de urmărire penală.

  • dreptul de a face plângere împotriva actelor organelor de urmărire penală

 

Persoana vătămată poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Dacă plângerea este împotriva unui act emis de organul de cercetare penală (polițist), aceasta se adresează procurorului de dosar și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală, care este obligat să o înainteze procurorului.

Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice modul de soluționare persoanei care a făcut plângerea.

Dacă plângerea este împotriva măsurilor luate de procuror, aceasta se rezolvă de un procuror ierarhic superior.

Dacă plângerea a avut ca obiect o soluție de netrimitere în judecată și respectiva plângere a fost respinsă, persoana vătămată poate ataca această soluție, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

- Măsurile speciale de protecție care pot fi luate față de persoana vătămată în cursul procesului penal:

Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pot fi dispuse față de persoana vătămată ori față de partea civilă anumite măsuri de protecție, cum ar fi:

  • supravegherea și paza locuinței acesteia sau asigurarea unei locuințe temporare;
  • însoțirea și asigurarea protecției persoanei vătămate sau a membrilor de familie ai acesteia în cursul deplasărilor;
  • protecția datelor de identitate;
  • audierea/ascultarea acesteia fără a fi prezentă, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.
  • nepublicitatea ședinței de judecată pe durata ascultării acesteia;

- Protejarea vieții intime sau private a victimei ori a demnității acesteia pe parcursul procesului penal:

Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.

În ceea ce privește faza de judecată, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a persoanei vătămate, se poate declara ședință nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Pe durata judecății, instanța poate interzice publicarea, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate.

De asemenea, măsurile speciale de protecție care pot fi luate față de persoana vătămată în cursul procesului penal, enumerate mai sus, pot fi dispuse pentru protecția vieții private sau a demnității acesteia.

- Măsuri care se pot lua împotriva autorului infracțiunii, în vederea protejării persoanei vătămate

  • Pedepsele complementare

Atunci când aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi instanța poate interzice inculpatului, pe o perioadă de la unu la 5 ani, dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, ori de a se apropia de acestea, precum și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale.

  • Măsurile preventive
  • Controlul judiciar

 

Dacă asupra inculpatului se ia pe parcursul procesului penal măsura preventivă a controlului judiciar, acestuia i se poate impune să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia și să nu comunice, direct sau indirect, pe orice cale, cu aceștia;

  • Arestul la domiciliu

 

Dacă se ia măsura arestului la domiciliu față de inculpat, acestuia i se poate impune ca pe durata măsurii să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia.

  • Arestul preventiv

 

Măsura arestării preventive poate fi dispusă, în condițiile legii, și atunci când inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta.

  • Obligațiile care pot fi impuse autorului infracțiunii odată cu pronunțarea amânării aplicării pedepsei

Atunci când instanța decide să dispună amânarea aplicării pedepsei față de inculpat, în condițiile Codului penal, acestuia i se poate impune ca, pe durata termenului de supraveghere, să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane. Nerespectarea acestei obligații duce la revocarea amânării aplicării pedepsei și la aplicarea și executarea acesteia.

  • Obligațiile care pot fi impuse autorului infracțiunii odată cu dispunerea liberării condiționate

Odată cu acordarea liberării condiționate, persoanei condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni i se poate impune să respecte obligația de a nu comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, ori să nu se apropie de aceste persoane.

 1.2  ALTE DREPTURI ALE PERSOANELOR CARE AU FOST VICTIME ALE UNOR INFRACȚIUNI

- Consilierea psihologică a victimelor unor infracțiuni

Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru:

    • victimele tentativei la infracțiunile de omor și omor calificat;
    • victimele infracțiunii de violență în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal;
    • victimele infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
    • victimele infracțiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor și corupere sexuală a minorilor;
    • victimele infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului;
    • victimele infracțiunilor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile și ale tentativei la acestea.

Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima.

Această cerere poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală privire la săvârșirea infracțiunii.

- Compensația financiară din partea statului

Compensația financiară din partea statului este o modalitate de compensare a prejudiciului suferit de victimele unor tipuri de infracțiuni în cazurile în care aceste despăgubiri nu pot fi obținute din partea autorului infracțiunii.

Aceasta se poate obține de către persoanele asupra cărora s-a săvârșit una dintre următoarele infracțiuni:

    • o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat;
    • o infracțiune de vătămare corporală;
    • o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
    • o infracțiune de viol, act sexual cu un minor sau agresiune sexuală;
    • o infracțiune de trafic de persoane sau trafic de minori;
    • o infracțiune de terorism;
    • orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență.

Compensația financiară din partea statului mai poate fi obținută și de către soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de mai sus.

Compensația se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori, în cazul în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

Compensația financiară din partea statului se acordă în următoarele cazuri:

    • în cazul în care făptuitorul este cunoscut, dacă acesta este insolvabil sau dispărut, astfel încât nu se poate obține repararea prejudiciului de la acesta, iar prejudiciul nu a fost obținut nici de la o societate de asigurare;
    • în cazul în care făptuitorul este necunoscut.

Condițiile și procedura pentru obținerea acestor compensații sunt detaliate în cadrul Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.

2. DREPTURILE VICTIMELOR UNOR ANUMITE TIPURI DE INFRACȚIUNI

2.1 Victimele traficului de persoane

Victimele traficului de persoane beneficiază de o serie de măsuri speciale, detaliate prin Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, printre care:

    • protecția vieții private și a identității;
    • dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică și socială;
    • protecția și asistența specială a victimelor minore, în raport cu vârsta lor;
    • suportul psihologic și asistența necesare integrării sociale din partea Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane sau de la asociațiile neguvernamentale care acționează în domeniu;
    • cazare temporară, la cerere, în centre de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane, care funcționează în subordinea consiliilor județene Arad, Botoșani, Galați, Giurgiu, Iași, Ilfov, Mehedinți, Satu Mare și Timiș;
    • obligația agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă de a organiza gratuit, în condițiile legii, programe speciale de scurtă durată pentru formarea profesională a victimelor cazate. De asemenea, aceste agenții sunt obligate să asigure gratuit, cu prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere și mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă;
    • posibilitatea de acordare pentru victimele traficului de persoane, cetățeni români, de locuințe sociale, cu prioritate, de către consiliile locale din localitatea de domiciliu;
    • asistență juridică obligatorie și gratuită.

Informațiile detaliate privind protecția specială a victimelor traficului de persoane se regăsesc în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și în Hotărârea de Guvern nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

2.2 Victimele violenței în familie

Victimele violenței în familie sunt o altă categorie de persoane care beneficiază de măsuri speciale de protecție.

Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, violența în familie poate îmbrăca următoarele forme: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală.

Victimele violenței în familie au o serie de drepturi speciale, cum ar fi:

    • dreptul la protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;
    • dreptul la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi;

Autoritățile au obligația de a asigura, pentru primirea victimelor violenței în familie, în funcție de nevoile acestora:

  • centre de primire în regim de urgență;

 

Acestea sunt unități de asistență socială care asigură gratuit protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței în familie. Locația centrelor de primire în regim de urgență este secretă publicului larg.

  • centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;

 

Acestea asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică și psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viață activă, inserția profesională a victimelor violenței în familie, precum și reabilitarea și reinserția socială a acestora.

  • centre pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

 

Acestea sunt unități de asistență socială în regim de zi care asigură asistență socială, consiliere psihologică, juridică, precum și informarea și orientarea victimelor violenței în familie.

Ordinul de protecție

Persoana care se află în pericol din cauza actelor de violență comise de un membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție împotriva agresorului.

Membru de familie înseamnă, în sensul acestei legi:

    • ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
    • soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
    • persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
    • tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
    • reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale

Cererea poate fi introdusă la judecătoria de pe raza teritorială în care persoana care solicită emiterea ordinului de protecție își are domiciliul sau reședința, personal sau prin reprezentant legal și este scutită de taxa judiciară de timbru.

Prin ordinul de protecție se pot impune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri:

    • evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
    • reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
    • limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
    • obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
    • interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
    • interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
    • obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
    • încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.

Încălcarea oricăreia dintre obligațiile impuse constituie infracțiune și se poate depune o plângere la organele de urmărire penală (poliție sau parchet) în legătură cu acest fapt.

La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că aceasta se află în continuare în pericol.

Informații detaliate privind protecția împotriva violenței în familie se pot găsi în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în familie.

LEGE nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor

LEGE nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane

HOTĂRÂRE nr. 299 din 13 martie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane