- Ministerul Justitiei - http://www.just.ro -

Drepturile victimelor infracțiunilor

DREPTURILE VICTIMELOR INFRACȚIUNILOR

 1. ASPECTE GENERALE
1.1 ASPECTE PRIVIND PROCESUL PENAL

- Dreptul victimei de a primi informații de la primul organ judiciar la care se prezintă

Persoana care a fost victimă a unei infracțiuni are dreptul de a primi o serie de informații încă de la primul contact cu un organ judiciar.

Astfel, primul organ judiciar la care victima se prezintă (poliţie, parchet) are obligația de a îi aduce acesteia la cunoștință următoarele aspecte:

Această informare poate fi urmată, de cele mai multe ori, de depunerea plângerii cu privire la săvârșirea infracțiunii.

- Depunerea plângerii

Plângerea reprezintă încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune. Aceasta se poate face personal sau prin mandatar.

- Calitatea de persoană vătămată

Persoana care a suferit o vătămare prin comiterea unei infracțiuni are calitatea de persoană vătămată în procesul penal, având o serie de drepturi procesuale.

Dacă respectiva persoană nu dorește să participe la procesul penal trebuie să înștiințeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor.

- Cazuri când acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

În urma cercetărilor efectuate de către organele judiciare ca urmare a depunerii plângerii de către victimă, se poate pune în mișcare acțiunea penală, atunci când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare a acesteia.

Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni și, la mare majoritate a infracțiunilor, punerea sa în mișcare se face de către organele de urmărire penală din oficiu.

Există însă o serie de infracțiuni pentru care legea prevede expres că punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Plângerea prealabilă a persoanei vătămate, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru anumite infracțiuni, nu este aceeași cu plângerea ca act de sesizare a organului de urmărire penală.

Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Dreptul de a formula plângere prealabilă îi este adus victimei la cunoștință cu ocazia primei audieri.

- Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;

Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictului pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator. Aceasta se poate desfășura doar cu acordul părților implicate.

În latura penală a procesului, medierea poate avea loc doar pentru infracțiunile pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Dacă părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere ca urmare a procedurii medierii, se va redacta un acord scris (acordul de mediere), care are ca rezultat încetarea procesului penal.

Acordul de mediere se poate încheia și doar în ceea ce privește latura civilă (acordarea de despăgubiri), caz în care procesul penal va continua.

- Dacă decide să participe la procesul penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:

 

În vederea recuperării prejudiciului de la autorul infracțiunii, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal. Dacă nu dorește participarea la procesul penal ca parte civilă, persoana vătămată se poate adresa separat instanței civile pentru obținerea de despăgubiri.

 

Persoana vătămată are dreptul de a obține de la autorul infracțiunii atât despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune, cât și plata cheltuielilor judiciare de judecată.

 

Avocatul persoanei vătămate are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.

 

Persoana vătămată are dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate;

 

Cu ocazia primei audieri, persoanei vătămate îi sunt aduse la cunoștință următoarele: dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege, dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege, dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum și dreptul de a se constitui parte civilă, obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, precum și obligația de a comunica orice schimbare de adresă.

De asemenea, persoanei vătămate i se aduce la cunoștință cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.

 

În faza de judecată a procesului penal, cu ocazia audierii inculpatului, a martorilor sau a experților, persoana vătămată are dreptul de a adresa întrebări acestora.

 

Pe tot parcursul procesului penal, persoana vătămată are dreptul de a fi asistată de avocat ales de aceasta.

De asemenea, persoana vătămată poate fi reprezentată pe tot parcursul procesului penal, cu excepția cazurilor în care prezența acesteia este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz (spre exemplu, pentru audiere).

 

Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, persoanelor care au fost victime ale următoarelor categorii de infracțiuni:

De asemenea, au dreptul la asistență juridică gratuită soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor și omor calificat, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.

Asistența juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori, dacă s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

Asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, și victimelor altor infracțiuni decât cele enumerate, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară.

Cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima.

În plus față de prevederile Legii nr. 211/2004, Codul de procedură penală prevede, ca regulă generală, că ori de câte ori organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, nu și-ar putea face singură apărarea, dacă aceasta nu și-a ales un avocat, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

 

Limba oficială în procesul penal este limba română, însă organele judiciare au obligația de a asigura persoanei vătămate care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, în mod gratuit, posibilitatea de a participa la procesul penal cu ajutorul unui interpret.

 

Acest drept va fi adus la cunoștința persoanei vătămate atât de primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, cât și cu ocazia primei audieri efectuate de către organul de urmărire penală.

 

Persoana vătămată poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Dacă plângerea este împotriva unui act emis de organul de cercetare penală (polițist), aceasta se adresează procurorului de dosar și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală, care este obligat să o înainteze procurorului.

Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice modul de soluționare persoanei care a făcut plângerea.

Dacă plângerea este împotriva măsurilor luate de procuror, aceasta se rezolvă de un procuror ierarhic superior.

Dacă plângerea a avut ca obiect o soluție de netrimitere în judecată și respectiva plângere a fost respinsă, persoana vătămată poate ataca această soluție, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

- Măsurile speciale de protecție care pot fi luate față de persoana vătămată în cursul procesului penal:

Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pot fi dispuse față de persoana vătămată ori față de partea civilă anumite măsuri de protecție, cum ar fi:

- Protejarea vieții intime sau private a victimei ori a demnității acesteia pe parcursul procesului penal:

Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.

În ceea ce privește faza de judecată, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a persoanei vătămate, se poate declara ședință nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Pe durata judecății, instanța poate interzice publicarea, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate.

De asemenea, măsurile speciale de protecție care pot fi luate față de persoana vătămată în cursul procesului penal, enumerate mai sus, pot fi dispuse pentru protecția vieții private sau a demnității acesteia.

- Măsuri care se pot lua împotriva autorului infracțiunii, în vederea protejării persoanei vătămate

Atunci când aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi instanța poate interzice inculpatului, pe o perioadă de la unu la 5 ani, dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, ori de a se apropia de acestea, precum și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale.

 

Dacă asupra inculpatului se ia pe parcursul procesului penal măsura preventivă a controlului judiciar, acestuia i se poate impune să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia și să nu comunice, direct sau indirect, pe orice cale, cu aceștia;

 

Dacă se ia măsura arestului la domiciliu față de inculpat, acestuia i se poate impune ca pe durata măsurii să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia.

 

Măsura arestării preventive poate fi dispusă, în condițiile legii, și atunci când inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta.

Atunci când instanța decide să dispună amânarea aplicării pedepsei față de inculpat, în condițiile Codului penal, acestuia i se poate impune ca, pe durata termenului de supraveghere, să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane. Nerespectarea acestei obligații duce la revocarea amânării aplicării pedepsei și la aplicarea și executarea acesteia.

Odată cu acordarea liberării condiționate, persoanei condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni i se poate impune să respecte obligația de a nu comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, ori să nu se apropie de aceste persoane.

 1.2  ALTE DREPTURI ALE PERSOANELOR CARE AU FOST VICTIME ALE UNOR INFRACȚIUNI

- Consilierea psihologică a victimelor unor infracțiuni

Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru:

Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima.

Această cerere poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală privire la săvârșirea infracțiunii.

- Compensația financiară din partea statului

Compensația financiară din partea statului este o modalitate de compensare a prejudiciului suferit de victimele unor tipuri de infracțiuni în cazurile în care aceste despăgubiri nu pot fi obținute din partea autorului infracțiunii.

Aceasta se poate obține de către persoanele asupra cărora s-a săvârșit una dintre următoarele infracțiuni:

Compensația financiară din partea statului mai poate fi obținută și de către soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de mai sus.

Compensația se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii ori, în cazul în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

Compensația financiară din partea statului se acordă în următoarele cazuri:

Condițiile și procedura pentru obținerea acestor compensații sunt detaliate în cadrul Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.

2. DREPTURILE VICTIMELOR UNOR ANUMITE TIPURI DE INFRACȚIUNI

2.1 Victimele traficului de persoane

Victimele traficului de persoane beneficiază de o serie de măsuri speciale, detaliate prin Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, printre care:

Informațiile detaliate privind protecția specială a victimelor traficului de persoane se regăsesc în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și în Hotărârea de Guvern nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

2.2 Victimele violenței în familie

Victimele violenței în familie sunt o altă categorie de persoane care beneficiază de măsuri speciale de protecție.

Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, violența în familie poate îmbrăca următoarele forme: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală.

Victimele violenței în familie au o serie de drepturi speciale, cum ar fi:

Autoritățile au obligația de a asigura, pentru primirea victimelor violenței în familie, în funcție de nevoile acestora:

 

Acestea sunt unități de asistență socială care asigură gratuit protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței în familie. Locația centrelor de primire în regim de urgență este secretă publicului larg.

 

Acestea asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică și psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viață activă, inserția profesională a victimelor violenței în familie, precum și reabilitarea și reinserția socială a acestora.

 

Acestea sunt unități de asistență socială în regim de zi care asigură asistență socială, consiliere psihologică, juridică, precum și informarea și orientarea victimelor violenței în familie.

Ordinul de protecție

Persoana care se află în pericol din cauza actelor de violență comise de un membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție împotriva agresorului.

Membru de familie înseamnă, în sensul acestei legi:

Cererea poate fi introdusă la judecătoria de pe raza teritorială în care persoana care solicită emiterea ordinului de protecție își are domiciliul sau reședința, personal sau prin reprezentant legal și este scutită de taxa judiciară de timbru.

Prin ordinul de protecție se pot impune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri:

Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.

Încălcarea oricăreia dintre obligațiile impuse constituie infracțiune și se poate depune o plângere la organele de urmărire penală (poliție sau parchet) în legătură cu acest fapt.

La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că aceasta se află în continuare în pericol.

Informații detaliate privind protecția împotriva violenței în familie se pot găsi în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în familie. [1]

LEGE nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor [2]

LEGE nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane [3]

HOTĂRÂRE nr. 299 din 13 martie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane [4]