• Consiliul European a fost înființat ca un organism informal în anul 1961 și a devenit una din cele 7 instituții oficiale ale Uniunii Europene în 2009, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
• Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale fără a exercita funcții legislative.
• Consiliul European reunește șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE), președintele Comisiei Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
• Consiliul European se reunește de două ori pe semestru (sub forma unor summit-uri) la convocarea președintelui său (Articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană), iar când situația o impune, președintele poate convoca o reuniune extraordinară a Consiliului European.
• În ceea ce privește luarea deciziilor, Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel.
• Președintele Consiliului European este ales cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului său o singură dată. Președintele actual este Donald Tusk, care și-a început mandatul la data de 1 decembrie 2019.

• Comisia Europeană, care reprezintă executivul Uniunii, promovează interesul general al Uniunii Europene și ia inițiativele corespunzătoare în acest scop. Mandatul său este de 5 ani. Mandatul Comisiei actuale, formată din 27 de comisari (câte unul din fiecare stat membru al UE), se va încheia la data de 30 noiembrie 2024. Președintele său este Ursula von der Leyen.
• Comisia Europeană propune acte legislative pe care le înaintează Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene și se asigură că statele membre aplică în mod corect legislația europeană.
• Comisia Europeană stabilește, de asemenea, obiective și priorități de acțiune pe care le prezintă în programul său de lucru anual, gestionează și pune în aplicare politicile și bugetul UE, reprezintă Uniunea pe plan extern (de exemplu, negociază acorduri comerciale între UE și alte țări terțe).

• Consiliul Uniunii Europene exercită, împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate.
• Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru. Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formațiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Un comitet al reprezentanților permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului.
• Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. Președinția formațiunilor Consiliului, cu excepția Consiliului Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanții statelor membre pe o perioadă de 6 luni, după un sistem de rotație egal.

• Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii și exercită rolul de co-legislator, având, împreună cu Consiliul, competența de a adopta și modifica propunerile legislative și de a adopta bugetul Uniunii. De asemenea, el supraveghează activitatea Comisiei și a celorlalte organisme europene și cooperează cu parlamentele naționale din țările UE.
• Parlamentul European este alcătuit din 705 de membri, România fiind reprezentată de 33 de euro-deputați. Membrii Parlamentului European sunt aleși în mod direct de alegători în toate statele membre pentru a reprezenta interesele cetățenilor în procesul legislativ al Uniunii Europene.
• Din anul 1979, deputații sunt aleși prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani, în timp ce Președintele Parlamentului European este ales pentru o perioadă de doi ani și jumătate. Președintele reprezintă Parlamentul în relațiile externe și cu celelalte instituții ale UE, supraveghează activitatea Parlamentului și a organismelor sale constitutive, precum și dezbaterile în plen, și se asigură că Regulamentul de procedură al Parlamentului este respectat.
• În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European, iar numărul minim de deputați necesar pentru a constitui un grup politic este de 23.

Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc în perioada 23 – 26 mai 2019.

• Încă de la crearea sa, în 1952, misiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene este de a garanta „respectarea legii în interpretarea și aplicarea” tratatelor. În cadrul acestei misiuni, Curtea de Justiție a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, se asigură că statele membre își îndeplinesc obligațiile rezultate din tratate și interpretează dreptul Uniunii la solicitarea instanțelor naționale.
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritatea judiciară a Uniunii Europene și, în colaborare cu instanțele din statele membre, asigură aplicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, al cărei sediu este la Luxemburg, este compusă din două instanțe: Curtea de Justiție și Tribunalul (creat în 1988). De la crearea acestora și până la 31.12.2020, au fost pronunțate de către cele trei instanțe aproximativ 40 406 de hotărâri şi ordonanţe. Durata medie de soluționare a procedurilor aflate pe rolul Curții sau Tribunalului este de aproximativ 15,4 luni.
• Jurisprudența CJUE se regăsește la pagina de internet: http://curia.europa.eu/juris/recherche.jsf?language=ro
• Remarci generale privind jurisprudența CJUE:
• Începând cu hotărârea Van Gend & Loos din 1963, Curtea a introdus principiul efectului direct al dreptului comunitar în statele membre. Acesta permite cetățenilor europeni să invoce în mod direct normele juridice ale Uniunii în fața instanțelor judecătorești naționale.
• În 1964, prin hotărârea Costa v. N.E.L. Curtea a introdus doctrina supremației dreptului comunitar, întemeindu-se pe specificitatea ordinii juridice comunitare, care trebuie să beneficieze de o aplicare uniformă în toate statele membre.
• În 1991, prin hotărârea Francovich şi alţii, Curtea a introdus principiul răspunderii unui stat membru în privința particularilor pentru prejudiciile cauzate acestora prin încălcarea dreptului comunitar de respectivul stat. Prin urmare, cetățenii europeni dispun de o acțiune în despăgubiri împotriva statului care încalcă o normă comunitară.
• Instituția contribuie prin intermediul jurisprudenței sale la prezervarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene.