Cooperare judiciară în materie civilă, comercială și dreptul familiei
2. Comunicarea/notificarea de acte judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau a altor participanţi într-un proces civil ori comercial pendinte în statul solicitant (art.3 din Legea nr.189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială, republicată).
Regulamentul (U.E.) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) (reformare) se aplică începând cu 1 iulie 2022 cu toate statele membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria). Anexele Regulamentului cuprind formulare – tip pentru facilitarea transmiterii și notificării sau comunicării actelor între agenţiile de transmitere şi agenţiile de primire. Coordonatele agenţiei de primire se determină cu ajutorul Atlasului judiciar european în materie civilă”
Modalităţile prin care se pot obţine de către instanţă sau parte informaţii cu privire la domiciliului sau sediul unei persoane dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt publicate de către fiecare stat membru al Uniunii Europene potrivit art. 7 din Regulamentul (U.E.) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) (reformare) la: https://e-justice.europa.eu/38580/RO/serving_documents_recast
Convenții multilaterale
Convenţia privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965 (la care România a aderat prin Legea nr.124/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.265/16.04.2003)
Cu titlu exemplificativ, următoarele state terţe sunt parte contractantă la Convenţie: Albania, Andorra, Antigua şi Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Azerbaijan, Bahamas, Barbados, Belarus, Belize, Bosnia şi Herzegovina, Botswana, Brazilia, Canada, China, Columbia, Costa Rica, Egipt, Georgia, Islanda, India, Israel, Japonia, Kazakhstan, Kuwait, Malawi, Marshall Islands, Mexic, Monaco, Muntenegru, Maroc, Nicaragua, Macedonia de Nord, Norvegia, Pakistan, Paraguay, Filipine, Coreea de Sud, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Saint Vincent şi Grenadines, San Marino, Serbia, Seychelles, Singapore, Sri Lanka, Elveţia, Tunisia, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Venezuela, Vietnam.
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia de la Haga 1965
* descarcă formularul cererii de asistență judiciară (prevăzut la art. 3, 5, 6 şi 7 din convenţie), precum și formularul de avertisment, recomandat de Conferinţa de la Haga de Drept Internaţional Privat
Instrucţiuni pentru completarea formularelor
Convenţia privind procedura civilă adoptată la Haga la 1 martie 1954, la care România a aderat prin Decretul nr. 81/1971 se mai poate aplica cu următoarele state terţe, nemembre ale UE, care nu sunt contractante la Convenţia de la Haga din 1965 şi cu care România nu a încheiat niciun tratat bilateral: Kârgâzstan, Liban, Suriname, Uzbekistan, Vatican.
Formularul utilizat pentru aplicarea Convenţiei privind procedura civilă adoptată la Haga la 1 martie 1954, la care România a aderat prin Decretul nr. 81/1971
*descarcă formularul cererii de asistență judiciară prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2888/2003.
Convenții/tratate bilaterale
Formularul utilizat pentru transmiterea cererii în baza convenţiilor/tratatelor bilaterale.
*descarcă formularul cererii de asistență judiciară prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2888/2003.
Curtoazia internaţională, sub rezerva principiului reciprocităţii
În absenţa unui instrument juridic bilateral sau multilateral în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie civilă şi comercială între România şi alt stat, asistenţă judiciară internaţională în materia comunicării/notificării actelor judiciare sau extrajudiciare poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii. Cererile se vor transmite pe cale diplomatică (consulară), prin intermediul Ministerului Justiţiei.
Cu titlu exemplificativ, România nu are un cadrul convențional comun cu următoarele state: Africa de Sud, Arabia Saudită, Bahrain, Benin, Bolivia, Brunei Darussalam, Burkina Faso, Burundi, Capul Verde, Camerun, Cambodgia, Chile, Congo, Insulele Cook, Coasta de Fildeș, Dominica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Fiji, Gabon, Ghana, Grenada, Guatemala, Guineea, Guyana, Haiti, Honduras, Iran, Irak, Indonezia, Iordania, Jamaica, Kenya, Kârgâzstan, Lesotho, Liberia, Liechtenstein, Madagascar, Mali, Mozambic, Mauritius, Namibia, Nigeria, Noua Zeelandă, Oman, Quatar, Palau, Panama, Peru, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Senegal, Tadjikistan, Tailanda, Tanzania, Togo, Tonga, Trinidad Tobago, Turkmenistan, Uruguay, Zambia, Zimbabwe, Yemen.
Formularul utilizat pentru transmiterea cererii în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii.
*descarcă formularul cererii de asistență judiciară prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2888/2003.
3. Obţinerea de probe prin comisii rogatorii
Comisia rogatorie internaţională în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat să îndeplinească, în locul și în numele său, un act judiciar într-un caz determinat. Obiectul comisiei rogatorii poate consta în: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea de cercetări sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.
Regulamentul (UE) 2020/1783 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (obținerea de robe) (reformare) se aplică începând cu 1 iulie 2022 cu statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia Danemarcei (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria). Anexele Regulamentului cuprind mai multe formulare – tip care se transmit direct între instanţe. Coordonatele instanţei solicitate se determină cu ajutorul Atlasului judiciar european în materie.
Convenții multilaterale
Convenţia privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială (la care România a aderat prin Legea nr.175/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.331/15.04.2003). În baza art.2 din Convenţie, Ministerul Justiţiei a fost desemnat ca autoritate centrală competentă în România pentru primirea şi transmiterea comisiilor rogatorii formulate de autoritățile judiciare;
Convenţia se aplică numai în relaţia cu Danemarca şi statele nemembre ale Uniunii Europene aşa cum sunt menţionate în lista de la „A*” din dreptul României. Exemplificativ, statele cu care România aplică această Convenţie sunt: Andorra, Argentina, Armenia, Australia, Belarus, Bosnia şi Herzegovina, Brazilia, China, Columbia, Costa Rica, Danemarca, Georgia, Islanda, India, Israel, Kazakhstan, Liechtenstein, Mexic, Monaco, Muntenegru, Maroc, Norvegia, Coreea de Sud, Serbia, Seychelles, Singapore, Elveţia, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Venezuela.
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia de la Haga
România aplică Convenţia cu Danemarca şi statele nemembre ale Uniunii Europene aşa cum sunt menţionate în lista de la „A*” din dreptul României.
* descarcă formularul de cerere recomandat pentru aplicarea Convenţiei privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 18 martie 1970
* descarcă formularul de comisie rogatorie - formular opţional pentru conexiune video pentru aplicarea Convenţiei privind obţinerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială, adoptată la Haga la 18 martie 1970
Ghid de bune practici privind utilizarea conexiunii video în temeiul Convenției privind probele
Convenţia privind procedura civilă adoptată la Haga la 1 martie 1954, la care România a aderat prin Decretul nr. 81/1971 aplicabilă cu următoarele state terţe, nemembre ale UE, cu care România nu aplică Convenţia de la Haga din 1970 şi cu care România nu a încheiat niciun tratat bilateral.
Convenţia se aplică cu următoarele state: Kârgâzstan, Japonia, Liban, Surinam, Uzbekistan, Vatican.
* descarcă formularul cererii de comisie rogatorie prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2888/2003.
Convenții/tratate bilaterale
Curtoazia internaţională, sub rezerva principiului reciprocităţii
În absenţa unui instrument juridic bilateral sau multilateral în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie civilă şi comercială între România şi alt stat, asistenţă judiciară internaţională în materia obţinerii probelor poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii. Cererile se vor transmite pe cale diplomatică (consulară), prin intermediul Ministerului Justiţiei.
Cu titlu exemplificativ, România nu are un cadrul convențional comun cu următoarele state: Arabia Saudită, Bahrain, Benin, Bolivia, Brunei Darussalam, Burkina Faso, Burundi, Capul Verde, Camerun, Cambodgia, Chile, Congo, Insulele Cook, Coasta de Fildeș, Dominica, Republica Dominicană, Ecuador, Fiji, Gabon, Ghana, Grenada, Guatemala, Guineea, Guyana, Haiti, Honduras, Iran, Irak, Indonezia, Iordania, Jamaica, Kenya, Lesotho, Liberia, Madagascar, Mali, Mozambic, Mauritius, Namibia, Nigeria, Noua Zeelandă, Oman, Quatar, Palau, Panama, Peru, Rwanda, Saint Kitts and Nevis, Senegal, Tadjikistan, Tailanda, Tanzania, Togo, Tonga, Trinidad Tobago, Turkmenistan, Uruguay, Zambia, Zimbabwe, Yemen.
*descarcă formularul cererii de comunicare prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2888/2003
4. Alte forme de cooperare judiciară internațional în materia dreptului familiei
Legislația Uniunii Europene
Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) se aplică începând cu 1 august 2022 cu statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria).
Convenții multilaterale
Convenţia de la Haga din 25.10.1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii (la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicată în M.Of. nr. 243/30.09.1992).
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia de la Haga 1980 care au acceptat aderarea României.
* descarcă formularul de returnare privind aspectele civile ale răpirii internaţionale de copii, conform Convenţiei de la Haga din 25.10.1980
Legislație națională
Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980 republicată, Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014;
Ordinul ministrului justiției nr. 3573/C din 9 octombrie 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25.10.1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.819 din 10 noiembrie 2014.
Legislaţia Uniunii Europene
Regulamentul (CE) nr.4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și cooperarea în materie de obligații de întreținere se aplică începând cu 18 iunie 2011 cu statele membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria), cu excepția Danemarcei.
Atunci când hotărârea judecătorească a fost pronunţată în baza unei acţiuni civile depuse la instanţă după 18.11.2011, actele necesare obţinerii pensiei de întreţinere sunt:
Anexa I se eliberează numai de către instanță, la cererea creditorului folosind site-ul E – Justice, formulare on-line, obligaţii de întreţinere, https://e-justice.europa.eu/274/RO/maintenance_obligations_forms, și se traduce automat/gratuit.
Cererea de executare şi tabelul de restanţe se completează de creditor în limba română folosind acelaşi site şi se traduc automat/gratuit.
Ghid de completare a formularelor anexate Regulamentului (CE) nr. 4/2009
Convenții multilaterale
Convenţia de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere pentru copii şi alţi membri ai familiei (a intrat în vigoare la data de 1 august 2013) se aplică cu statele nemembre ale Uniunii Europene, parte la Convenție.
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia de la Haga din 2007
Cu titlu exemplificativ, următoarele state terţe sunt parte contractantă la Convenţie: Albania, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Botswana, Brazilia, Capul Verde, Canada (numai provinciile Ontario, Manitoba, British Columbia), Ecuador, Honduras, Guyana, Honduras, Kazahstan, Kârgâzstan, Muntenegru, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Filipine, Serbia, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii.
Acte necesare pentru obţinerea pensiei de întreţinere în funcţie de obiectul cererii sunt următoarele:
Formulare care se completează de creditor:
Formulare care se completează de instanţă şi acte care se emit de către instanţă:
Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956 (la care România a aderat prin Legea nr. 26/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.54 din 19 martie 1991) se aplică cu statele nemembre ale Uniunii Europene şi care nu sunt parte la Convenție.
Lista actualizată a Statelor parte la Convenţia de la New York din 1956
Cu titlu exemplificativ, următoarele state terţe sunt parte contractantă la Convenţia de la New York din 1956: Algeria, Argentina, Australia, Barbados, Bolivia, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Burkina Faso, Capul Verde, Rep. Centrafricană, Chile, Columbia, Danemarca, Guatemala, Haiti, Vatican, Israel, Liberia, Monaco, Maroc, Niger, Macedonia de Nord, Pakistan, Seychelles, Sri Lanka, Surinam, Elveţia, Tunisia, Uruguay.
Acte necesare pentru obţinerea pensiei de întreţinere
Legislație națională
Legea nr. 36 din 19 martie 2012 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere.
5.Informații asupra dreptului străin
Convenţii/tratate multilaterale
Convenţia europeană în domeniul informaţiei asupra dreptului străin, încheiată la Londra, la 7 iunie 1968 și Protocolul său adițional (la care România a aderat prin HG nr.153/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.62 bis din 26 martie 1991).
Lista actualizată a Statelor Parte la Convenţia europeană în domeniul informaţiei asupra dreptului străin.
Legislație internă
Legea nr.189/2003 privind asistența judiciară internațională în materie civilă și comercială, republicată (Capitolul IV, art.29 -31).
6. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială în Statele Membre ale Uniunii Europene;
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în statele nemembre ale Uniunii Europene;
Convenţii multilaterale
Convenţia de la Lugano din 30.10.2007 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială se aplică cu Norvegia, Islanda, Elveţia şi Danemarca.
Actele necesare recunoașterii şi încuviințării executării sunt hotărârea judecătorească în copie certificată cu menţiunea definitivă sau convenţia notarială; certificatul care atestă că hotărârea/convenţia notarială este definitivă și executorie (Anexa V sau Anexa VI); copiile legalizate ale dovezilor de comunicare atât a cererii de chemare în judecată și citației, cât și a hotărârii judecătorești.
Convenţia de la Haga din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială (la care Uniunea Europeană a aderat prin Decizia Consiliului nr. 2022/1206 din 12 iulie 2022) se aplică cu Ucraina şi Uruguay.
Actele necesare recunoașterii şi încuviințării silite sunt hotărârea judecătorească în copie certificată cu menţiunea definitivă; certificatul care atestă că hotărârea/tranzaţia este definitivă și executorie după modelul recomandat de Conferinţa de la Haga de Drept Internaţional Privat; copiile legalizate ale dovezilor de comunicare atât a cererii de chemare în judecată și citației, cât și a hotărârii judecătorești.
Conventia de la Haga din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului semnată în numele Comunității Europene prin Decizia nr. 2009/397/CE din 26 februarie 2009 și aprobată, în numele Uniunii Europene, prin Decizia Consiliului nr. 2014/887/UE din 4 decembrie 2014, se aplică cu Danemarca, Mexic, Muntenegru, Singapore, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
Actele necesare recunoașterii şi încuviințării executării sunt hotărârea judecătorească în copie certificată cu menţiunea definitivă; certificatul care atestă că hotărârea/tranzaţia este definitivă și executorie după modelul recomandat de Conferinţa de la Haga de Drept Internaţional Privat; acordul privind alegerea exclusivă a forului; copiile legalizate ale dovezilor de comunicare atât a cererii de chemare în judecată și citației, cât și a hotărârii judecătorești.
Convenţii bilaterale
Convenţiile/tratatele bilaterale în domeniul asistenţei judiciare încheiate de România cu statele terţe, nemembre ale UE, care conţin norme referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, încheiate cu următoarele state: Albania, Algeria, Bosnia şi Herţegovina (prin declaraţie de succesiune), R.P.Chineză, Coreea de Nord, Cuba, Egipt, Federaţia Rusă (prin declaraţie de succesiune), Maroc, Mongolia, Macedonia de Nord, Moldova, Serbia, Siria, Tunisia, Turcia, Ucraina.
Legislaţia internă
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, cu modificările și completările ulterioare;
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și a răspunderii părintești în Statele Membre ale Uniunii Europene:
Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) se aplică începând cu 1 august 2022 cu toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia Danemarcei (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria).
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și a răspunderii părintești cu statele terțe, nemembre ale Uniunii Europene;
Convenţii multilaterale
Convenții ale Consiliului Europei:
- Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 216/2003.
Lista actualizată a statelor (terţe-nemembre ale UE) parte la Convenţia de la Luxembourg, 1980.
Exemplificativ, aceasta se aplică cu Andorra, Danemarca, Liechtenstein, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Rep. Moldova, Serbia, Elveția, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
Convenții ale Conferinței de Drept Internațional Privat de la Haga:
Convenţia privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată de România prin Legea nr. 361/2007 (Convenția se aplică din data de 5 iunie 2010)
Lista actualizată a statelor parte la Convenţie.
Exemplificativ, aceasta se aplică cu Albania, Armenia, Australia, Barbados, Capul Verde, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Rep. Dominicană, Ecuador, Fiji, Georgia, Guyana, Honduras, Lesotho, Monaco, Muntenegru, Maroc, Nicaragua, Macedonia de Nord, Norvegia, Paraguay, Rusia, Serbia, Elveţia, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
7. Accesul internațional la justiție
Instrumente comunitare
În relaţia cu statele membre ale UE, se aplică Directiva nr. 8/2002 din 27.01.2003 asupra îmbunătăţirii accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor reguli minime comune referitoare la ajutorul acordat în astfel de cauze.
Convenții multilaterale
Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980 (la care România a aderat prin Legea nr. 215/2003).
Lista actualizată a Statelor terţe, nemembre ale UE, contractante la Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie.
Exemplificativ, Convenţia se aplică cu Albania, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Costa Rica, Kazahstan, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Elveţia.
Legislație națională
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările și completările ulterioare.
8. Despăgubirea victimelor infracţionalităţii
Instrumente ale UE
În relaţia cu statele membre ale UE, Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității
Informaţiile publicate de statele membre cu privire la aplicarea Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității şi formularele de cerere
Convenții multilaterale
Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983, ratificată prin Legea nr.304/2005
Legislație națională
Ordonanţa de Urgenţă nr. 113/2007 (aprobată prin Legea nr. 45/2008) de modificare şi completare a Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
Formularul de cerere de obţinere a compensaţiilor financiare în situaţii transfrontaliere