Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content

MINISTERUL JUSTIȚIEI


UPDATE. Discursul ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, la dezbaterea moțiunii simple din plenul Camerei Deputaților

După cum se știe, astăzi a intrat în vigoare legea privind desființarea SIIJ, iar moțiunea pare a avea ca obiect modalitatea de desființare a SIIJ, prin urmare, se referă la o problemă deja decisă și rezolvată de către Parlament. Fractura logică mi se pare evidentă. De altfel, nici textul moțiunii nu se încheie cu o propunere sau o cerere concretă, nu avansează o soluție fezabilă, o alternativă realistă asupra problemei.

Se pune, deci, întrebarea, care este rațiunea acestui gest politic întârziat, de vreme ce el vine mult după ce procesul de dezbatere și adoptare a legii a fost lansat și încheiat? Ce propune această moțiune ca soluție mai bună pentru subiectul abordat? Care e contribuția și care e finalitatea practică a ei? Simpla împrejurare că ea a fost anunțată acum o lună de zile și depusă în preajma dezbaterii legii, în cadrul excepției de neconstituționalitate ridicate la CCR și, în același timp, cu scurgerea în presă a proiectului de raport al Comisiei de la Veneția, ne indică, din start, că și această producție intelectuală a USR urmează același tipar al conduitei politice a USR. Nimic, nimic cu finalitate practică. Nimic fezabil, nimic eficient, doar vorbe și victimizare, acuzații și procese de intenție.

Pe scurt, nimic pentru fapte, totul pentru propagandă și zgomot pentru nimic. Nimic ar putea fi sloganul descriptiv al acțiunii practice a acestui partid, care promitea la fabricarea lui reformarea politicii și salvarea națională, ambele fiind rămase, din păcate, la stadiul de propagandă goală. În al doilea rând, citind textul moțiunii și trăgând linie, se constată că, sub pretextul abordării subiectului SIIJ și, mai general, al justiției, moțiunea nu este decât o nouă descărcare de frustrări, prejudecăți, clișee, calomnii, procese de intenție și atacuri la persoana celui care vă vorbește, amestecate într-un amalgam care replică, probabil, haosul din capul celui care a scris-o și care nu are decât un singur merit, și anume că mai demonstrează, o dată în plus, neînțelegerea subiectului abordat, Justiția. Dar și  o răutate, ură și agresivitate de limbaj, care nu ar trebui să-și aibă locul într-un Parlament european. De aceea, din respect pentru instituția Parlamentului, voi încerca, prin răspunsul meu la această moțiune simplă, să ridic abordarea subiectului de la nivelul de acuzații viscerale și injurii, și să vă fac, mai întâi, o informare succintă asupra modalității de desființare a SIIJ. Apoi voi răspunde și chestiunilor mai mărunte ridicate de acest text, pe alocuri fracturat logic, respectiv atacurilor la persoană.

Așadar, despre desființarea SIIJ. De unde am plecat? În decembrie 2020, ministru fiind, am propus Guvernului, printr-un memorandum, desființarea SIIJ. Memorandumul a fost adoptat de către Guvern. Imediat după, am început consultări în sistemul judiciar, urmate de redactarea unui proiect de lege. Proiectul de lege a fost publicat și pus în dezbatere publică în termenul anunțat inițial, 2 februarie 2020, și trimis la CSM, urmând ca el să fie trimis către Parlament în anul 2021, după alegerile care urmau să aibă loc, pentru ca un Parlament nou, legitimat prin vot, să ia în dezbatere această chestiune urgentă. Așadar, exista o întârziere majoră cu privire la adoptarea acestui proiect de lege și realizarea acestui obiectiv. De ce? Pentru că tot anul 2021 a fost irosit. Nu este rostul meu să dezbat acum de ce a fost irosit, dar cert este că un an de zile s-a pierdut. Prin urmare, urgența era de la sine înțeleasă. Trec în paranteză faptul că, în tot anul 2020, am fost criticați, noi, Guvernul minoritar de atunci, că nu emitem o ordonanță de urgență. Nu a mai fost vorba atunci de niciun fel de aviz al Comisiei de la Veneția. Mai departe, în 2021, nu a emis nimeni niciun fel de ordonanță de urgență, deși cei care ne criticau atunci, în 2020, dețineau portofoliul la Justiție. Să închidem paranteza.

Acest obiectiv este înscris în Mecanismul de Cooperare și Verificare. El ar putea avea un impact și în ceea ce privește problema aderării României la Schengen. Prin urmare, din toate aceste motive se impunea cu urgență adoptarea SIIJ, nu mai spun că, prin mandatul acordat de către Parlament, de către dumneavoastră, în programul de guvernare era înscris un termen precis: martie 2022. Proiectul trebuia să treacă prin Parlament, prin urmare, prealabil propus de minister și SIIJ să fie desființat, obiectiv pe care Guvernul și l-a asumat și l-a îndeplinit în termen.

Ce am făcut inițial, după preluarea mandatului? Am început imediat consultări în sistemul judiciar, dar și în afara lui. Am fost acuzați, acum câteva minute, că nu am desfășurat aceste consultări. Am aici trei pagini, trei pagini cu listarea acestor consultări, nu am să le citesc pentru că timpul e prețios. Dar am făcut consultări nu numai cu magistrații, nu numai cu CSM, nu numai cu asociațiile de magistrați, ci și cu societatea civilă și cu membri ai Parlamentului, ai comisiilor juridice din Parlament, membri ai partidelor. Cu oricine a dorit să mă primească, am stat de vorbă. Am făcut consultări la Bruxelles, la București, la București, online, la Bruxelles. Am discutat cu toți cei care aveau legătură cu acest subiect. De ce? Pentru a-mi face o idee cu privire la situația concretă din teren. Nu facem politică în vid. Nu facem politică în vise, facem politică în lumea reală. Pentru a atinge un obiectiv trebuie să te raportezi la realitatea pe care o ai în teren, în față. Care era acea realitate, ce au arătat aceste consultări? Faptul că magistratura era divizată pe acest subiect. Când am început consultările în decembrie 2020 o parte dintre magistrații cu care am discutat, inclusiv la nivelul CSM, nici nu vroiau să audă de desființarea SIIJ. Ăsta este adevărul. Dacă unii ne facem că nu vrem să îl vedem, e altă poveste. Ceilalți vroiau desființarea SIIJ, dar cu o anumită procedură, și anume refacerea competenței DNA. După aproximativ o lună și jumătate am ajuns la un compromis și anume să se accepte desființarea SIIJ, dar printr-o formulă de echilibru, astfel încât să fie garantată independența magistraților, să nu mai fie niciun fel de temere la nivelul judecătorilor că ar putea să se întâmple lucruri care s-au mai întâmplat și care nu ar fi trebuit să întâmple și despre care nu vreau să vorbesc azi aici, nu face obiectul dezbaterii.

Ce opțiuni am avut, așadar, după aceste consultări, inclusiv cu CSM. Vorbim de CSM, garantul independenței justiției și organul reprezentativ al autorității judecătorești, potrivit Constituției. Fac această paranteză pentru că se discută de CSM în funcție de componența lui și de opiniile membrilor săi, ceea ce nu este în regulă din punct de vedere instituțional. Sigur că trebuie să ținem cont de aceste opinii și de pozițiile fiecăruia, dar la final, când iei o decizie instituțională, te raportezi la instituție și la ce poziție are acea instituție, care funcționează pe bază de majoritate în interior, pe bază democratică. Nu pe bază de percepții, și nu pe baza teoria teoriei că unul are dreptate întotdeauna, iar ceilalți, nu. Prin urmare, consultările acestea cu asociațiile, cu CSM, cu membri ai Parlamentului au arătat clar că un proiect de lege care are șansa să treacă avizat favorabil de CSM este unul în forma și conținutul pe care ministerul, Guvernul, vi l-au înaintat dumneavoastră, ulterior. De aceea proiectul a fost redactat în acel conținut cu o formulă echilibrată, care a funcționat chiar și înainte de vreme și care își poate arăta viabilitatea după cum voi demonstra și în continuare.

De ce era atât de important avizul CSM? Pentru că, după evenimentele legislative regretabile din 2017-2018, a existat o opinie conturată în cadrul Parlamentului și anume că nu se va mai intra cu legiferare pe domeniul justiției fără un acord cu sistemul judiciar. Fără un acord cu CSM, pentru că el reprezintă sistemul judiciar. Acest deziderat este înscris și în Mecanismul de Cooperare și Verificare unde există o recomandare clară ca Parlamentul să legifereze numai în acord cu Consiliul Superior al Magistraturii.

Această condiție era pusă și în programul de guvernare, unde avem ca obiectiv desființarea SIIJ, în acord cu avizul CSM. Prin urmare, Guvernul, Ministerul Justiției nu ar fi putut proceda altfel decât în acord cu poziția CSM pe care am consultat-o atent, profesionist, răbdător, cu mult înainte de a trimite proiectul către Parlament. De ce Parlamentul a adoptat această poziție și bine a făcut?! Pentru că fără un acord între Parlament și sistemul judiciar, aceste legi nu vor fi stabile, nu vor avea predictibilitate în viitor, nu va putea funcționa sistemul. Prin urmare, ceea ce am dorit atunci când am redactat proiectul de lege a fost să evit următoarea situație: aceea în care dumneavoastră ați fi avut de ales între opoziția MJ și opoziția CSM – orice decizie ați fi luat atunci, s-ar fi produs un rău ireparabil, o fractură, o nouă fractură între legislativ și puterea judecătorească. Și dacă ministerul a reușit ceva în toate aceste trei luni de muncă intensă a fost să armonizeze niște poziții, să le aducă la un numitor comun și să obțină un oarecare echilibru astfel încât legea să treacă prin CSM, și a trecut. A trecut cu aviz favorabil, fără observații. Teza potrivit căreia s-a pactizat doar cu o anumită aripă din CSM, cea „nereformistă” și că, de fapt, s-a trecut peste poziția celor „reformiști”, a procurorilor, a secției de procurori, este falsă și este demonstrată de votul care s-a dat în obținerea avizului. Pentru proiectul de lege pentru care dumneavoastră ați votat ulterior, au votat în CSM atât judecători, cât și procurori, ceea ce dărâmă complet acest argument. Dacă teoria aceasta ar fi fost corectă, aș fi avut doar votul secției de judecători, nu și votul secției de procurori. În realitate, votul demonstrează că s-a votat și dintr-o parte, și din alta, și pentru, și împotrivă. Rezultatul a fost o majoritate clară pentru susținerea proiectului. Așa, și numai atunci, a ajuns proiectul la dumneavoastră.

Despre mecanism, în două cuvinte, pentru că dumneavoastră ați dezbătut legea, ați votat-o, vorbim aici de lucruri care s-au întâmplat – îmi cer scuze, dar mă obligă moțiunea. Există un sistem foarte simplu care folosește ierarhia, structura Ministerului Public, care ia în considerare și în serios capacitatea fiecărui procuror din această țară de a-și face meseria. Așa cum am spus și în dezbaterile parlamentare, eu am încredere în fiecare procuror din această țară până la proba contrarie, nu doar în anumiți procurori, nu doar în niște procurori de la o secție specializată sau de la alta – toți sunt demni de încrederea noastră și dumneavoastră le-ați dat această încredere. Sistemul nu este o noutate, nu eu am inventat Parchetul General, nu această lege a inventat parchetele de pe lângă Curțile de Apel. Noi am folosit un sistem care funcționează și pe care eu, personal, îl respect, nu îl jignesc pretinzând că nu își poate face datoria pentru că nu face parte din DNA. Deci, nu am avut în vedere altceva decât să folosim structuri existente deja.

Condițiile pentru selecția procurorilor asigură experiență – lucru cerut de către judecători în mod expres, pentru că e foarte dificil să anchetezi o cauză cu judecători, pretinse fapte de corupție, când ai doar câțiva ani de experiență. Concursurile prin care au trecut cei care vor fi selectați le demonstrează capacitatea. Nu sunt oameni ajunși acolo printr-un simplu interviu cum s-a spus aici. Numirile de la CSM au la bază, în spate, concursuri profesionale repetate, 12-15 ani de vechime și experiență probată.

Am fost criticat că am acționat rapid. De ce am acționat rapid? Foarte simplu – ca să recuprez pierderea din anul 2021. A trebuit să recuperăm în trei luni de zile tot ce s-a pierdut în 12 luni, în 2021, cu proiectul avut pe masă, ca și alte proiecte, nu numai acesta.

Care ar fi efectele acestui proiect pe care dumneavoastră l-ați adoptat recent și care, repet, a intrat în vigoare astăzi? În primul rând, am realizat un obiectiv din MCV. Mi se va spune „nu e suficient”, „nu trebuia făcut așa” ș.am.d.

Bun, putem căuta pete în soare, putem discuta filosofic la infint – întrebarea este: Ce cale urmăm? Stăm și discutăm despre sexul Secției Speciale cum discutau bizantinii despre sexul îngerilor și turcii erau la porțile palatului sau trecem și desființăm, realizăm un obiectiv și îl ducem la capăt?! Vom vedea dacă funcționează sau nu în practică. Eu cred că va funcționa, pentru că specialiști mi-au spus că va funcționa. Iar dacă e ceva de îndreptat, o să discutăm în curând legile Justiției, spre tristețea autorilor acestei moțiuni. Vom discuta și legile Justiției, vom vedea acolo dacă e de îndreptat ceva.

Avizul Comisiei de la Veneția. Erau trei pe masă, ne-am uitat în ele – o serie de comandamente imperioase, altele care nu erau atât de importante. În niciun astfel de aviz nu se scrie expres, textual, „trebuie să desființați și să transferați competența la DNA”, în niciunul. Ba chiar într-unul din ele se spune „este atributul statului respectiv să-și organizeze Ministerul Public, dar e nevoie de specializarea procurorilor” – ceea ce legea pe care ați adoptat-o dumneavoastră asigură. Pentru ce să cer al patrulea aviz? Vă rog să mă iertați, eu când citesc trei lucruri, le înțeleg, nu am nevoie să citesc a patra oară.

Trec peste faptul că acest aviz a fost cerut de partidul care încorporează semnatarii acestei moțiuni simple exact în mijlocul procedurii de adoptare a legii, a proiectului. Trec peste faptul că în anul anul 2020, tot anul 2020, am fost atacat și criticat sistematic că nu emitem ordonanță de urgență – nu mai era vorba de niciun aviz al Comisiei de la Veneția atunci, nu mai era importantă Veneția atunci, acum a devenit importantă, în mijlocul acestui proiect. Întreb – e de bună credință un astfel de demers? Spun doar atât – acest aviz nu este inter alia între Ministerul Justiției și Comisie în acest moment, nu este unul cerut de Comisie cum a fost data trecută, este un aviz care va merge la un subcomitet al Consiliului Europei, va fi dezbătut în acel subcomitet. Vedem dacă va fi votat sau nu. Apoi în Plen, vedem dacă rămâne sau nu așa. Am avut consultări cu Comisia de la Veneția – noi le-am organizat, Ministerul Justiției. Am participat la ele. Astăzi, am semnat răspunsul, pe șapte pagini, argument cu argument la acel proiect. Vom aveam om la Veneția, vom dezbate avizul acolo. Acordăm toată importanța acestui aviz și vom vedea cum va ieși când va fi adoptat. Deocamdată, Parlamentul României, suveran, a adoptat o lege. Eu o respect, această moțiune nu o respectă.

Trec acum, mă obligă moțiunea să răspund și câtorva atacuri la persoană.

Mi s-a spus așa: că sunt cel mai longeviv ministru al Justiției, cu cel mai mare număr de mandate, am lucrat cu toate partidele, nu am făcut nimic pentru Justiție, nicio reformă curajoasă.

Da, mă fac vinovat de faptul că am depus de opt ori și nu de cinci ori jurământul ca ministru și am făcut-o de fiecare dată cu aceeași emoție. Nu văd nicio vină din faptul că a trebuit să lucrez într-un număr de coaliții, în diverse componente politice. Da, am lucrat cu toate partidele, și ca ministru tehnocrat, și ca ministru membru al PNL – și cu PNL, și cu PSD, și cu UDMR, și cu UNPR – că erau atunci în Parlament. E adevărat, m-a ferit Dumnezeu să lucrez cu dumneavoastră, dar, nu se știe, viitorul ne poate oferi surprize, deci nu disperați.

Mi s-a spus așa: nu am făcut nicio reformă curajoasă.

Detest să discut despre ce fac sau ce realizez, nu am făcut-o niciodată. De altfel, până astăzi, de când am preluat mandatul, nu am răspuns niciunei acuze pe acest subiect, pe SIIJ. Nu am vrut să mă duc la televizor, nu am vrut să ies în spațiul public, nu pentru că nu respect presa, dar pentru că e mai important să faci, și după aceea să vorbești. Dar astăzi, în fața dumneavoastră, cred că pot să vorbesc câteva lucruri. Am aici un portofoliu din 2008-2012, are câteva pagini, șapte-opt pagini, nu le-am numărat – legi, legi trecute prin Parlament. Eu îi provoc pe fiecare dintre cei 51 de semnatari ai moțiunii să vină peste câțiva ani și să prezinte același lucru. Cum mi se poate spune că nu am făcut nimic pentru Justiție? Dau doar două-trei exemple fără să citez din ele: Codurile nu înseamă nimic? Legea micii reforme? Apropo, mai știe cineva de Legea micii reforme? În orice caz, semnatarii moțiunii nu erau aici, în Parlament, să zicem că nu au de unde să știe. Înainte de adoptarea Legii micii reforme, pe rolul ICCJ, în iunie 2010, se aflau 98 de cazuri de mare corupție cu 498 de inculpați, toate fiind întârziate cu ani de zile din cauza unor proceduri vetuste. După adoptarea Legii micii reforme, în luna august 2010, în sesiune extraordinară, în mai puțin de un an de zile 90% dintre aceste cazuri au fost soluționate. Sigur că, în principal este meritul procurorilor anticorupție, sigur că e meritul judecătorilor, dar nici procurorii, și nici judecătorii nu pot funcționa fără legile pe care le dă Parlamentul, acest Parlament hulit de multe ori. Legea micii reforme a fost propunerea Ministerului Justiției ca soluție pentru rezolvarea cazurilor de mare corupție.

Cu alte cuvinte, celor care spun azi că n-am făcut nimic am ce să le arăt. Ei ce îmi arată mie în afară de o moțiune plină de atacuri la persoană, într-un limbaj nedemn de un Parlament? Nimic! Se spune că, prin acțiunea mea, aș favoriza rețele infracționale, de exemplu rețeaua Voicu. Păi rețeaua Voicu este unul dintre acele cazuri, din 98 de cazuri, portofoliul la Înalta Curte, din anii 2010-2012. Rețeaua Voicu a căzut, a fost investigată și a fost condamnată, în orice caz nu al mandatului dumneavoastră. Dar dacă tot vorbim de rețele, nu ați vrea dumneavoastră să vorbim și de alte rețele, care se ocupă de fonduri europene?

Procedura numirii procurorilor. În ianuarie 2020, Ministerul Public era decapitat, era lipsit de orice funcție ocupată legitim, prin procedură legală, erau ocupate funcțiile numai prin interimari. În raportul de țară se cerea să stabilizăm rapid Ministerul Public. E adevărat că se făcea trimitere și la legile Justiției, dar legile Justiției  urmau a fi adoptate într-un orizont de timp de un an de zile. Nu puteam sta un an de zile fără să numim în funcții conducerea Ministerului Public. În realitate, m-am dovedit optimist pentru că nici până astăzi nu au fost adoptate legile Justiției. De aceea, am apelat la o procedură de numire a procurorilor, de propuneri. De ce nu fac astăzi acest lucru?  – mă critică cei care atunci îmi cereau să aștept legile Justiției. Astăzi, mă presează să dau drumul la proceduri până la legile Justiției. Altă fractură logică. Păi n-o facem astăzi, pentru că, în două-trei luni de zile, avem legile Justiției. Astăzi, are sens, are logică să aștepți două-trei luni de zile. Atunci, nu avea nicio logică să aștepți un an, doi, cum ne-am dovedit corecți în evaluarea noastră.

Cea mai amuzantă dintre acuzațiile care mi se aduc. Mi se spune: v-am predat Codurile la cheie și n-ați făcut nimic cu ele. E vorba de Codurile penale. Măi oameni buni, mi-ați predat ce v-am predat eu! Codurile penale, legile Justiției, Legea SIIJ, Legea personalului de specialitate, Legea privind Arhiva SIPA și alte 22 de proiecte de lege, le am aici, portofolii din decembrie 2020, 22 de proiecte de lege, peste 30 de hotărâri, gata redactate, puse pe masă, nu era nimic de făcut în minister, era totul de făcut în afară. Le-am predat, le-am lăsat. Acum mi se spune: v-am predat la cheie, domnule ministru! Păi sunt proiectele pe care am lucrat noi în 2020. Nici asta nu știți? E adevărat: le-ați pus în dezbatere publică. Mare efort! Îl apreciez, trebuie să le pui pe site și să faci niște ședințe, consumă și asta intelectual. Dar s-au făcut, o să venim cu ele, nicio grijă. După legile Justiției, vin și Codurile penale. Vom respecta și PNRR-ul. Numai să nu ne criticați atunci că respectăm și termenul din PNRR.

Legea avertizorilor. Îmi pare rău, sunteți în urmă cu evenimentele: e deja trecută prin Guvern, vine la Parlament. De ce a întârziat? Păi vă spun eu de ce a întârziat: a trebuit reparată, cum a trebuit reparat tot! Noi suntem de vină că trebuie să reparăm și să dăm drumul mai departe când e gata?

Am fost criticați că nu adoptăm, chipurile, Strategia Națională Anticorupție, că sabotăm anticorupția. Am fost criticați la șase zile după ce strategia trecuse prin Guvern. Făceți-vă măcar temele când criticați!

DNA-ul pădurilor. Păi de ce n-ați făcut dumneavoastră. DNA-ul pădurilor? Asta este culmea. Domnule, noi n-am făcut nimic în 2021, dar acum suntem în 2022 și noi vă cerem să faceți asta, asta, asta și, dacă se poate, foarte repede.

Suntem în martie, avem 3 luni de mandat, și când faci ceva după toate canoanele (despre legea de desființare a SIIJ), ca la carte – consultare publică, dezbatere, vot, CSM, Parlament, CCR (pierdut în unanimitate acolo de către contestatari), le faci pe toate, nu e bine, e prea repede. Păi ori e prea repede, ori e prea încet? Trebuie să vă hotărâți cumva.

Despre acuzația privind întreruperea cursului reformelor. Care curs? Oameni buni, care curs? În 2021, nu s-a făcut nimic, niciun centimetru în față! Nu mai zic pas cu pas. Că nu vă place pas cu pas. Dar când v-a adus la guvernare pas cu pas v-a plăcut. Hai să spunem centimetru cu centimetru. Uitați o nouă doctrină: USR, centimetru cu centimetru, dar faceți centimetrul ăla. Ce curs al reformelor am oprit? Arătați-mi reforma aia și eu vă spun: pe asta am oprit-o, pe asta n-am oprit-o. N-am oprit nimic, trebuie să pornesc.

Îmi reproșați despre Bica și Hosu. Oameni buni, Alina Bica, cât a fost în minister, a respectat legea la virgulă. Dacă Alina Bica a făcut ceva, a făcut în afara ministerului și e treaba instanțele, nici a mea, nici a dumneavoastră. Nu vă substituiți aici justiției! Un lucru pot să vă spun sigur: că, în minister, Alina Bica nu a comis nicio ilegalitate, ca dovadă că dosarele pe care le-a avut le-a avut în legătură cu fapte pe care le-a comis în afara ministerului și nu în coordonarea ministerului. Agenția respectivă o includea ca un Secretar de stat, dar nu în coordonarea ministerului.

Îmi reproșați Hosu. Măcar a avut eleganța și și-a dat demisia pentru o faptă care nu-i aparține, pentru că soțul este implicat într-un proces în care nu este judecat definitiv. Dar a făcut această eleganță. Hosu, cum spuneți dumneavoastră, a ratat 10 august? Vă înșelați! Habar nu aveți ce-i în dosarul acela! Ați trecut degeaba prin minister. E cu totul altceva acolo, în niciun caz imputabil procurorului-șef DIICOT. Luați referințe, ați fost în minister, partidul acesta a avut Ministerul Justiției, are, în mod normal, date instituționale despre ce se întâmplă acolo: despre cooperări internaționale, despre dosare cu miză, nu numai în România, ci și global, despre crimă transfrontalieră. Dumneavoastră aveți idee despre ce înseamnă să scoți un astfel de om, agreat de către toți partenerii, de procurorii din DIICOT, doar pentru că îl cheamă Hosu? Și ce deranj produci în totul felul de investigații? Păi aia înseamnă sabotare, domnule, dar nu înțelegeți, nu vă dați seama. În orice caz, o fi cum spuneți dumneavoastră, o fi cum spun eu, dar vă spun ceva: câtă vreme un colaborator de-al meu nu a greșit față de ceea ce are de făcut cu mine, eu nu mă dezic de el când e la greu. Dumneavoastră vă spălați pe mâini cum vreți cu partidele dumneavoastră, cu lideri, azi îi alegeți, mâine îi dați afară, poimâine își dă demisia, treaba dumneavoastră, dar într-un stat nu se funcționează astfel. Trebuie să ai grijă cu mecanismele de stat, cu oameni care conduc instituții cheie.

Mai e ceva: (sunt acuzat n.n.) că am subminat lupta împotriva crimei organizate, deși fac declarații sforăitoare despre acest lucru. Să vă spun ce a mai făcut Ministerul Justiției în 2020. Am muncit cu șapte instituții, în tăcere, fără să vorbească, fără să anunțe nimic, inclusiv cu instituții internaționale și, după șapte luni de muncă, am pus pe masa ministerului și a acelor instituții o strategie, la cheie, cum vă place să spuneți, de combatere a traficului de persoane, care ne-a îmbunătățit poziția în raport. Ce s-a întâmplat anul trecut? Păi luați raportul TRAFFICKING IN PERSONS al Departamentului de Stat și vedeți ce progrese ați făcut și acolo, câți centimetri ați făcut și acolo, ce reformă am oprit și acolo de nu mai putem găsi cursul reformelor. Iertați-mă, dar e puțin revoltător. Înțeleg să spui: domnule am făcut trei lucruri, mata ai făcut două lucruri din care unul nu e bun, dar când ești ca în balul ăla cu bilele de oțel în care ți se dau două, pe una o pierzi și pe una o strici, să vii după aia să critici, mi se pare deplasat.

Ce e mai important, însă, din punctul meu de vedere, în această moțiune? Meta-mesajul transmis de moțiune, sigur, involuntar. Nu bănuiți sau eu, ce puțin, nu îi bănuiesc pe semnatari de o astfel de intenție, dar meta-mesajul este neînțelegerea acestei teme fundamentale care se cheamă Justiție și nu este nici de mirare pentru că lipsa de expertiză demonstrată de către aceștia pe tot parcursul mandatului trecut ne arată o limită în modul în care se concepe Justiția. Se degajă din întreg discursul USR pe Justiție o înțelegere rudimentară – și termenul e al CSM, nu e al meu – reducționistă asupra Justiției, doctrină care seamănă mult cu doctrina totalitar-bolșevică asupra Justiției, să-mi fie iertat!

Da, da, puteți să râdeți. Ca să explic, pentru că eu nu fac afirmații fără să le argumentez: în primul rând, reducerea Justiției penale la partea de anchetă, la partea de acuzație, la partea de inculpare, în întreg discursul USR cu privire la Justiție, inclusiv în prezenta moțiune, este desconsiderată fază de judecată. Nu mai vorbim de apărare. Este exacerbată partea de inculpare. Mantra folosită este lupta anticorupție, iar fetișul instituțional este DNA. Această abordare derizorie face rău, în primul rând, anticorupției și DNA, îndepărtând suportul moderaților, al celor care se întreabă, al celor care caută un echilibru în Justiție și în societate în general, pentru că orice stridență, radicalism, intoleranță, îndepărtează oamenii de bun simț, oamenii care raționează în orice împrejurare.

Simt nevoia să preciez: lupta anticorupție nu a început cu USR, dar era cât pe aici să moară cu USR în 2021, USR care nu a știut cum se promovează și cum se trece o lege prin Parlament. Lupta anticorupție nu se rezumă la a declara public că sprijini anticorupția, eventual rupându-ți hainele de pe tine și cablându-te disciplinat ca să înregistrezi discuții politice. Lupta anticorupție înseamnă măsuri concrete, o acțiune inteligentă legislativ. Ea a fost consolidată exact în perioada 2008-2012, când DNA a înregistrat cele mai bune performanțe prin cazuri finalizate cu condamnări, fără controverse, inclusiv grație unor măsuri legislative, logistice și instituționale care s-au luat. Portocală, domnule, coleg, apare în 2016. Eu sunt atent cu cuvintele mele.

Firește, principalul rol a revenit și revine procurorilor DNA, dar ei nu funcționează în vid, au nevoie de legi, de logistică. Și politicienii aceștia mult huliți și-au făcut datoria și le-au dat atunci. Parlamentul a dat legile respective, Guvernul a finanțat, așa cum va face și acest Parlament. Vom vedea împreună ce vom face în acest an pentru Justiție, spre disperarea unora dintre colegi.

Am dat exemplu mai devreme cu Legea micii reforme, nu îl mai reiau. În paranteză fie spus – am observat două reacții la cei care au necazuri cu DNA, unii combat instituția, alții o proslăvesc ipocrit, din frică și interesat. Unii dintre cei care au semnat această moțiune fac parte din a doua categorie.

În al doilea rând, purtătorii acestei doctrine ignoră în discursul lor importanța prezumției de nevinovăție, importanța apărării și a procedurilor și împart de la sine putere lumea în vinovați și nevinovați, în funcție de percepții, de aparențe și opinii. Intoleranța la nuanțe, subtilități, la puncte de vedere diferite este, de asemenea, o marcă a unei mentalități totalitare, iacobine, bolșevice, o spun încă o dată!

Vă invit să citiți cu atenție moțiunea. Vă invit să citiți cu atenție moțiunea! Se operează cu adevărată prezumție de culpă colectivă doar pentru faptul că ai putea fi, ca magistrat, în afara competenței DNA. E un pasaj acolo în care se spune asta, implicit se spune asta. Nu ești în competența DNA, categoric poți să fii corupt și de aceea fugi de competența DNA – pentru că ești corupt și trebuie să fugi de DNA. Asta e raționamentul. Eu astfel de texte nu am întâlnit în tot ce am citit despre drept și Justiție decât în scrierile leniniste, că noi trebuia să citim și din acelea.

Există, realmente, o problemă de mentalitate nedemocratică aici, în moțiune. Dacă ai cumva cea mai mică nuanță cu privire la anticorupție sau DNA, dacă emiți cea mai nesemnificativă părere cu privire la această mantră și la acest fetiș ești, automat, declarat mafiot, infractor sau partizan al acestora – exact la fel procedau și bolșevicii. Asta este ceea ce văd de o bună bucată de vreme și nu am văzut niciodată la adresa unui ministru al Justiției. Câtă lipsă de decență și de echilibru să poți să ai să mistifici realitatea în acest fel și să arunci cu astfel de vorbe? Ai, dacă ai o astfel de mentalitate despre care vorbesc. Ei, bolșevicii, spuneau: nu ești cu noi, ești împotriva noastră. Ce spun USR-iștii de azi? – Nu ești cu noi, ești contra DNA. Nu ești cu noi, ești corupt. Nu ești cu noi, ești mafiot sau, cel puțin, ai pactizat cu ei.

Concret și de exemplu: la fel se raționează cu privire la opțiunea legii privind desființarea SIIJ. Prin simplul fapt că s-a optat pentru un alt tip de competență legală, altul decât competențele DNA și DIICOT, se trage concluzia că neapărat sunt împotriva DNA și DIICOT – nimic mai fals – ignorându-se întreaga complexitate a situației descrise mai sus (situația din CSM și din sistem, în general).

O altă dimensiune a acestei doctrine păguboase asupra Justiției este cea a scindării, a sectarizării, a secesiunii. Citiți, vă rog, cu atenție moțiunea, vă rog, din nou, să citiți. Se vorbește de magistrați onești, indicându-se la modul general ideea că ceilalți nu ar fi onești doar pentru că nu ar protesta împotriva unei legi sau a alteia. Se vorbește despre asociații bune, indicându-se implicit ideea că restul nu sunt bune.

Recent, împotriva legii s-au pronunțat trei asociații și o instituție, DNA. Foarte bine! Nu am avut nicio problemă, la câteva zile după această exprimare publică a DNA, să merg la bilanțul DNA, să discut cu ei ce trebuie să facem mai bine acolo, cum putem să-i ajutăm și cum să se consolideze și ei, și lupta anticorupție. Nicio problemă nu am avut. Și am avut un dialog foarte bun, pentru care le mulțumesc procurorilor DNA. Oamenii aceia sunt mai echilibrați decât cei din afară care țipă pentru ei. Acesta este adevărul. Și cei din afară nu știu cât rău le fac celor dinăuntru. Aceasta înseamnă că, în mintea USR sau, mă rog, în mintea semnatarilor moțiunii, celelalte trei asociații și restul instituțiilor din Justiție sunt rele, asta înseamnă. Acum vin și eu și întreb: Pe ce bază se fac aceste afirmații? Ce lucrări despre Justiție au consultat acești autori ai moțiunii? Ce texte au scris despre drept și despre Justiție? Ce carieră au în spate, cu ce sunt dânșii mai buni, cu ce sunt mai buni decât un președinte de Curte de Apel cu o carieră precum a judecătorului, a președintei Ciucă de la Târgu-Mureș, președintă de Curte de Apel, judecător de scaun de o viață – cu ce sunt mai buni? De ce acel om nu este bun? Doar pentru că a criticat DNA? Pe ce bază să spui așa ceva?

Sau – procurorii din CSM care au votat pentru lege, pentru că au votat procurori din CSM. Ei nu sunt buni? Pe ce bază spui dumneata că nu e bun?

Aș putea provoca câțiva semnatari ai moțiunii să vină aici la microfon și să ne spună cât au studiat despre Justiție, despre drept, și cât l-au practicat și de ce își dau așa de suficient cu părerea și împart magistrații în buni și răi, dar nu ar fi corect din partea mea, pentru că, printre semnatarii moțiunii, nu am găsit niciun jurist sau, în orice caz, niciunul veritabil.

Eu resping o astfel de separare între magistrați, în buni și răi.

În fine, și mă apropii de final – o altă trăsătură a acestei doctrine este ipocrizia. Faceți procese de intenție în cuprinsul moțiunii cum că cineva ar vrea liniște, adică cineva noi, PNL, coaliția, PSD, președintele Iohannis, bineînțeles vinovatul de serviciu, ministrul Justiției – noi vrem liniște. Firește că e un clișeu depășit, pentru că toate dezbaterile acestea, inclusiv cea de azi, în care ne exprimăm cu argumente contrariul. Dar, să îmi fie cu iertare, liniște mai asurzitoare decât ați așternut dumneavoastră pe un anumit dosar, nu spun care și nu spun al cui, eu nu am mai întâlnit. Sub liniștea aceasta, ați strivit și sacrificat până și lăudabila inițiativă „fără penali în funcții publice” pentru care, personal, v-am aplaudat, dar aveți acum ocazia să recuperați. Așa că rog președintele USR să vină după mine la acest microfon și să strige „Fără penali în funcții publice!” și eu promit să îl aplaud.

În încheiere, doamnelor și domnilor, eu propun o altă viziune asupra Justiției – una în care fiecare judecător, fiecare procuror e în afara oricărui dubiu până la proba contrarie; una în care prețuim importanța fiecărei rotițe din acest angrenaj al Justiției. Procurorul are rolul său, atât în cauze civile, cât și penale, judecătorul – rolul suprem pentru că face dreptate. E „a,b,c”, se învață la facultate, anul I, II. Dar nu trebuie neglijați nici ceilalți profesioniști, avocați, grefieri, experți. Propun o viziune integratoare, în care actul de Justiție nu își poate atinge scopul – „dreptate pentru cetățeni” – decât în măsura în care fiecare dimensiune a acesteia e privită și tratată cu egală importanță. O viziune în care drepturile, procedurile și prezumția de nevinovăție sunt sacrosancte – doar pe un astfel de fundament putem clădi o solidă politică de anticorupție și o indestructibilă independență a judecătorului, a Justiției în general.

Ministerul pe care temporar îl conduc va merge în această direcție și pe aceste baze. Respectăm sistemul, fiecare magistrat, respectăm opiniile, chiar și pe cele care ne sunt potrivnice, și respectăm instituțiile Justiției. Noi vom dialoga permanent, inclusiv cu cei care ne critică din acest Parlament, pentru a susține atât anticorupția, cât și independența Justiției.

În încheiere, nu vreau să sporesc tristețea semnatarilor acestei moțiuni, dar anunț că, în acest an, vom face ceea ce nu au făcut dânșii în 2021 – adică vom adopta și legile Justiției, și Codurile penale. Sunt convins că aceasta îi va bucura, dar sunt la fel de convins că îi va și întrista, pentru că, după SIIJ, vor pierde și celelalte teme de propagandă.

Și, pentru că sunt avocat de meserie, dați-mi voie să iau puțin apărarea semnatarilor moțiunii. Au și dânșii o scuză, pentru că textul derizoriu trimis astăzi în dezbaterea noastră, și anume cel pe care l-am criticat la rândul meu, demonstrează scuza lor fundamentală – nu au ce căuta aici, e prea devreme. E prea devreme, au demonstrat asta la putere, anul trecut, în 2021, pe toate ministerele. A fost prea devreme, iar această vină nu le aparține. Știm cu toții cui aparține – cei care i-au creat politic, artificial și…mă rog, nu mai continui aici. Mai mult, din cei 51 de semnatari, înțeleg că sunt 51 – 50 au și o a doua scuză, au fost induși în eroare de al 51-lea. Chiar mai mult îi deplâng, pentru că erorile celui de-al 51-lea i-au costat prezența la guvernare.

Eu vă doresc tuturor numai bine! Vă mulțumesc!


Publicat in: 14/03/2022

X