Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content

MINISTERUL JUSTIȚIEI


Intervenția Ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, în cadrul ședinței de Guvern, pentru susținerea pachetului de Legi ale Justiției

Intervenția Ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, în cadrul ședinței de Guvern din data de 24 august, pentru susținerea pachetului de Legi ale Justiției

[transcriere]

Nicolae-Ionel Ciucă: Pe agenda şedinţei de astăzi a Guvernului se află dezbaterea şi aprobarea pachetului de legi ale Justiţiei. Este un demers care s-a derulat pe parcursul ultimelor luni și s-a concretizat într-o activitate cât se poate de consistentă. Ştim cu toții dezbaterile din ultimii ani, care au generat atât opinii critice cât și favorabile. Cred că modul în care, procesul în care s-a derulat elaborarea acestui pachet de legi reprezintă un exemplu de maturitate și responsabilitate pentru toate instituțiile implicate. Este un obiectiv pe care noi l-am asumat prin Programul Național de Redresare și Reziliență, dar și prin Mecanismul de Cooperare și Verificare. Cred că cel mai important de subliniat este faptul că, practic, prin aceste legi, nu facem nimic altceva decât să asigurăm consolidarea independenței Justiției și, bineînțeles garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor români. Doresc să remarc efortul care s-a făcut la nivelul Ministerului Justiției și să îi mulțumesc domnului ministru, dar și echipei dumnealui, prezentă astăzi în sală. Totodată, doresc să mulțumesc tuturor instituțiilor care au contribuit la elaborarea acestui pachet de legi, la dezbaterea și analiza lor, și mă refer la Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, asociațiilor magistraților și societății civile, Consiliului Economic și Social și, nu în ultimul rând, Consiliului Legislativ. Tuturor le transmit mulțumirile personale și îl invit pe domnul ministru să facă precizările introductive înainte de intrarea în analiza pe pachetul de legi. Vă rog, domnule ministru.

Cătălin Predoiu: Vă mulțumesc, domnule prim-ministru! Într-adevăr, legile Justiției, Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea privind organizarea judiciară și Legea privind statutul CSM sunt fundamentale pentru cariera judecătorilor și procurorilor, funcționalitatea instanțelor și a parchetelor noastre, dar și a Consiliului Superior al Magistraturii, garantul independenței Justiției, potrivit Constituției și, după părerea mea, cea mai importantă instituție în această constelație de instituții care au atribuții în sistemul judiciar. Într-un cuvânt, aceste trei legi sunt fundamentale pentru Justiție și asta explică probabil și dificultățile din ultimii ani cu privire la cristalizarea unor proiecte care să le îmbunătățească și dezbaterile aprinse care au însoțit întotdeauna discutarea proiectelor de modificare a legilor Justiției. Noi am dorit ca în acest demers să urmărim câteva principii fundamentale, nu stabilite arbitrar de Ministerul Justiției, ci decantate din discuțiile pe care le-am avut cu judecătorii și procurorii, cu reprezentanții lor, cu societatea civilă, și anume, în primul rând, independența Justiției, independența judecătorilor și a procurorilor în cadrul competențelor specifice stabilite pentru fiecare dintre aceste cariere.

Apoi, un alt principiu fundamental reclamat foarte puternic de către sistemul judiciar în ultimii ani, care s-a cerut întărit, subliniat, îmbunătățit, a fost acela al separării carierelor de judecător și de procuror, ținând cont de funcțiunile constituționale ale fiecăreia dintre aceste profesii. Un alt principiu pe care l-am urmărit a fost responsabilizarea Justiției în raport de propriile rezultate, în raport de propria funcționalitate, pentru că aici există în continuare așteptări neîmplinite din partea cetățenilor, a companiilor și chiar din partea sistemului însuși. Ați vorbit de maturitate și sunt complet de acord cu ceea ce ați spus, cred că sistemul nostru judiciar a ajuns la o maturitate, a-și recunoaște propriile vulnerabilități, a le aborda în dezbateri cu controverse, dar, în orice caz, într-un sens constructiv. Este ceea ce am constatat pe parcursul ultimelor 10 luni de discuții cu reprezentanții judecătorilor și procurorilor.

Și aș da doar câteva exemple de prevederi care tind să responsabilizeze acest sistem. Aş începe poate cu unul surprinzător, și anume o prevedere care anticipează transferul gestiunii și responsabilității bugetelor Justiției către Înalta Curte de Casație și Justiție, un obiectiv cerut constant de către judecători și procurori, ca un element de întărire a independenței acestora, dar, fără îndoială, este și un element de responsabilizare în raport de cheltuire a fondurilor publice alocate Justiției. Sigur, după aceleași reguli, în coordonare sub aspect financiar cu Ministerul de Finanțe, dar cu un rol sporit în alocarea resurselor pentru sistemul judiciar. Apoi, aș exemplifica faptul că, dacă aceste proiecte vor vedea lumina tiparului Monitorului Oficial, în Magistratură se va intra, ca regulă, doar prin examen. Există o singură excepție, cu privire la magistrații pensionați, care ar putea fi reîncadrați acolo unde instanțele și parchetele suferă de deficit de personal. Deci, o excepție foarte limitată. Regula va fi intrarea magistratură cu examen și nu pe bază de interviu sau prin alte metode care, în ultimii ani, au avut un efect, după părerea noastră, a Ministerului Justiției, dar și a Consiliului Superior al Magistraturii, nedorit asupra calității actului de Justiție.

Prescripția răspunderii disciplinare a crescut de la doi la trei ani. Am consolidat Inspecția Judiciară și am întărit rolul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în desemnarea propunerilor pentru funcțiile de procuror de rang înalt, în cadrul comisiei care urmează să funcționeze la Ministerul Justiției în acest scop.

Un alt principiu pe care l-am urmărit a fost întărirea coerenței unor dispoziții și aș da doar un singur exemplu, ca să nu lungesc dezbaterea tehnică pe care urmează să o discutăm și în cadrul ședinței și s-a discutat, după cum știți, foarte mult și în cadrul coaliției acest subiect. Am uniformizat regulile privind cooptarea procurorilor în cele două unități specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv, DNA și DIICOT. Existau acolo oarecare diferențe care nu erau justificate.

În fine, am urmărit și creșterea eficienței sistemului judiciar prin asumarea, din nou, de responsabilități. Am încercat, ca urmare a unor propuneri venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii, să reglementăm proceduri care stimulează asumarea de responsabilități la nivelul conducerii instanțelor de judecată și a parchetelor, prin reformarea regulilor pentru promovarea efectivă prin aceste funcții. Nu știu dacă inovații este cuvântul cel mai potrivit, dar în orice caz noi am avut o serie de propuneri cu caracter de noutate, cum ar fi de exemplu o serie de articole care tind să contureze rolul important, esențial, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție îl are în sistemul judiciar. Am făcut acest lucru discutând cu reprezentanții Înaltei Curți și ai CSM, ținând cont de propunerile acestora. E probabil un început de drum, depinde foarte mult de modul în care aceste legi se vor așeza în practică și vor funcționa.

Aș vrea, cu permisiunea dumneavoastră și a colegilor, să mă refer la un punct care a fost îndelung dezbătut în ultimele două, trei săptămâni, respectiv la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României, pentru orice judecător și orice procuror. Și aș vrea să afirm cu textele în față, pe masă, că în niciun articol din aceste trei legi, niciun alineat, nicio interpretare, nicio nuanță nu afectează cu nimic obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, așa cum o stabilește neștirbit art. 147, alin. 4 din Constituția României. Deciziile Curții Constituționale, odată publicate în Monitorul Oficial, au caracter general de obligativitate și se produc efecte numai pentru viitor. Deci, repet – nicio atingere nu s-a adus acestui articol. Toate deciziile Curții Constituționale sunt și rămân obligatorii așa cum le stabilește Constituția, după cum spuneam. Există un întreg capitol consacrat răspunderii disciplinare, iar orice judecător, ca şi procuror, este ținut de respectarea acestui principiu. Există texte care stabilesc răspunderi în caz de încălcare nu numai a deciziilor Curţii Constituţionale, dar şi a prevederilor obligatorii ale legilor, a altor izvoare de drept obligatorii. Aș cita aici cu precizie art.272, alin. 1, lit. s, care, în coroborare cu art. 273, care trimite precis la jurisprudența în materie, stabilește obligații clare pentru magistrați.

De asemenea, nicio prevedere din această lege nu se referă la raporturile României cu Comisia Europeană. Integrarea euroatlantică face obiectul unui titlu din Constituția României, Titlul VI, articolele 148 – 149 și ele sunt neatinse. Aceste legi nu au de-a face cu acel capitol, cu acel regim juridic care e stabilit, cum spuneam, de Constituție și de tratatele la care România este parte, Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și Tratatul de funcționare a Uniunii Europene și alte tratate.

Deci, această dezbatere a fost utilă, după părerea mea, dar temerea că prin aceste legi noi aducem atingere caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, este, conform textelor, nejustificat. În sfârșit, așa cum ați subliniat și dumneavoastră, a existat o dezbatere solidă într-o primă fază asupra proiectelor din versiunea 2020, între septembrie 2020 şi aprilie 2021, apoi proiectele au avut o perioadă de stagnare. A fost reluată munca asupra lor în cadrul Ministrului Justiției în decembrie – ianuarie, anul acesta, în ianuarie 2022. A mai existat o dezbatere publică în mai – iunie 2022, după consultările pe care le-am avut cu Comisia Europeană, la solicitarea asociațiilor de magistrați și a Consiliului Superior al Magistraturii, dezbatere publică în care noi am analizat, cu echipa de la minister, nu mai puțin de peste 800 de amendamente inventariate precis de la fiecare instituție dintre cele pe care dumneavoastră le-ați menționat.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez că, în cadrul consultărilor cu Comisia Europeană, proiectele n-au suferit modificări radicale sau esențiale, așa cum iarăși a fost o dezbatere, o temere în dezbaterea publică. Nu s-a pus problema ca noi să redactăm aceste legi cu Comisia Europeană și s-a pus problema unui exercițiu normal, democratic, firesc, suveran, dacă tot s-a menționat acest termen, cu partenerii noștri europeni, în care am dezbătut idei, principii și s-a urmărit compatibilizarea acestor legi cu nevoile magistraturii, cu propunerile făcute dinspre magistratură, nu numai ale Consiliului Superior al Magistraturii, dar și ale asociațiilor. Aș vrea, de asemenea, să subliniez că un proiect de lege, până la urmă, este un proiect de lege, nu este un produs finit, şi a-l considera un produs finit pe parcursul dezbaterilor publice e chiar o idee nedemocratică, pentru că exclude rolul Parlamentului. Acolo se va stabili în final cum vor arăta legile, pe baza acestor propuneri, și că este imposibil și, aș spune eu, chiar de nedorit ca un proiect să întrunească toate doleanțele actorilor legitimi interesați de respectivul proiect. Sunt propuneri pe care noi le-am primit, pentru că le-am trecut prin filtrul viziunii ministerului, descrise prin principiile enunțate în prealabil, sunt propuneri pe care noi le-am respins sau față de care avem rezerve, eventual mai reflectăm la Parlament asupra lor.

Ce am încercat noi prin aceste proiecte, dincolo de aspectul tehnic, a fost să ajungem într-un punct de echilibru între viziunile care domină, la ora aceasta, magistratura română. Nu aș vrea să etichetez eu aceste viziuni, ambele au argumentele lor în privința diferitelor instituții, dar noi am considerat că ideal este să ajungem într-un punct de echilibru, pentru că ceea ce ne dorim prin aceste proiecte este să reconciliem o serie de puncte de vedere divergente din magistratură, să închidem falii care au existat în ultimii ani, uneori acut, în dezbaterea din cadrul CSM și din magistratură sau dintre magistratură și societate, în special legat de răspunderea magistraților, dar nu numai, şi să construim pe această bază. Dați-mi voie să mulțumesc și eu, în încheiere, instituțiilor pe care dumneavoastră le-ați enumerat, nu o mai fac și eu, sunt cunoscute. În mod special, aș vrea să mulțumesc echipei Ministerului Justiției. Fără acești profesioniști, care au dedicat multe ore din zi și, uneori, din noapte, proiectelor, nu am fi putut avea această discuție. Mulțumesc, de asemenea, Secretariatului General al Guvernului, care ne-a sprijinit pe parcursul acestui proiect. Vă mulțumesc!

Nicolae-Ionel Ciucă: Vă mulțumesc, domnule ministru. Îmi exprim încă o dată convingerea că întreg demersul s-a încadrat în respectarea principiilor și normelor juridice, așa cum le-ați menționat, şi, de asemenea, să-mi exprim convingerea că, odată finalizat demersul, reușim să ieșim de sub mecanismul de control și verificare, și, de asemenea, să putem să facilităm decizia pe care toți românii o așteaptă de atât de mult timp, decizia integrării în Spațiul Schengen. Vă mulțumesc!


Publicat in: 24/08/2022

X