Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content

MINISTERUL JUSTIȚIEI


Intervențiile ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, în cadrul dezbaterilor din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului României

Mulțumesc și eu doamna președintă, domnule președinte, stimați membri ai Comisiei, onorați invitați.

Voi face câteva considerații în legătură cu conținutul normativ al proiectului și voi încheia cu câteva considerații legate de contextul reglementărilor.
Așadar, proiectul își propune să desființeze Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, cum ați spus și dumneavoastră, un obiectiv în cadrul Programului de guvernare și, în același timp, un obiectiv al MCV pe justiție, desfășurat cu CE. Principalele reglementări pleacă de la însuși scopul acestei propuneri de lege, respectiv desființarea SIIJ, urmată de preluarea competenței SIIJ de către parchete, cauzele urmând a fi instrumentate doar de procurori anume desemnați în acest sens, potrivit unei proceduri propuse prin proiectul de lege.
Competența va fi preluată de către: 1. Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul PICCJ, pentru infracțiuni săvârșite de judecătorii și procurorii care sunt membri ai CSM, judecătorii ICCJ și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecători de la Curțile de Apel și Curtea militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe. 2. Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, pentru infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și tribunalele militare și de procurorii de la Parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe. Procurorii anume desemnați efectuează urmărirea penală în situația în care, alături de magistrați, sunt cercetate și alte persoane doar dacă, subliniez, doar dacă din motive temeinice privind buna desfășurare a urmăririi penale cauza nu poate fi disjunsă. Regula fiind de disjungere. Procurorii anume desemnați sunt selectați în urma unei proceduri, la propunerea plenului CSM de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, pentru o perioadă de patru ani, care poate fi reînnoită pentru încă 4 ani. Numărul maxim de procurori din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică este de 14, iar numărul maxim de procurori din cadrul parchetelor de pe lângă Curțile de Apel este de 3. Condițiile de desemnare pentru procurorii de la Secția de urmărire penală și criminalistică sunt următoarele: grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, 15 ani vechime în funcția de procuror, calificativ foarte bine la ultimele două evaluări profesionale, fără sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani, conduită morală ireproșabilă, experiență profesională semnificativă în supravegherea sau efectuarea urmăririi penale.

Condițiile pentru desemnarea procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă Curțile de Apel sunt: vechime de cel puțin 12 ani în funcția de procuror, calificativ foarte bine la ultimele două evaluări profesionale, fără sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani, conduită morală ireproșabilă și, de asemenea, experiență profesională semnificativă în supravegherea sau efectuarea urmăririi penale.

Încetarea calității de procuror desemnat se dispune de către procurorul general, la propunerea CSM, în cazuri anume prevăzute de lege, respectiv ineficiență profesională, la cererea procurorului desemnat, situația unei sancțiuni disciplinare, imposibilitatea exercitării atribuțiilor sau mutarea procurorului într-o altă secție a Parchetului, delegare, detașare sau transfer.
Plenul CSM propune procurorului general al PICCJ procurorii ce urmează a fi desemnați în maximum 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Aș dori, de asemenea, să menționez că proiectul de lege a fost avizat de către CSM fără observații și de către Consiliul Legislativ.
În ceea ce privește contextul emiterii proiectului de act normativ aș vrea să menționez că obiectivul este menționat în cadrul rapoartelor MCV, ca un restant, și că este imperios ca România să aducă o reglementare care să îndeplinească acest obiectiv, respectiv să desființeze SIIJ. De asemenea, aș menționa faptul că în legătură cu această chestiune au fost deja emise trei avize de către Comisia de la Veneția, respectiv avizul 924 din 2018, avizul 950 din 2019 și avizul 1036 din 2021, pe care le-am avut în vedere atunci când am procedat la redactarea proiectului de lege.

Aș menționa, de asemenea, că Grupul Statelor Împotriva Corupției, GRECO, Consiliul Europei, a menționat într-un raport ad-hoc, adoptat la 23 martie 2018, necesitatea desființării acestei secții.

S-au făcut câteva demersuri anterioare cu privire la desființarea acestei secții, unul dintre ele a fost menționat deja de către doamna senator, membră a Comisiei, au fost și altele, toate rămase fără rezultat, cauza principală a acestor eșecuri anterioare fiind faptul că proiectele nu au reușit să întrunească și să obțină avizul pozitiv al CSM, garantul independenței justiției, consiliu care reprezintă sistemul judiciar, alături de ICCJ.

În ceea ce privește modalitatea de promovare a proiectului, încă de la preluarea mandatului, doresc să informez onorata comisie senatorială, faptul că am întreprins foarte multe și intense consultări în cadrul sistemului judiciar și nu numai, inclusiv cu Comisia Europeană. Am dorit să aflăm care este opinia, respectiv opiniile reprezentanților asociațiilor magistraților, membrilor CSM, magistraților cu experiență, lideri din sistem recunoscuți. Am discutat cu foarte mulți parlamentari, cu vicepreședinta CE, cu Comisarul pe Justiție, în două, respectiv trei rânduri, am discutat cu alți miniștri de justiție din Europa, despre modalitățile în care se poate construi o soluție astfel încât să ne atingem obiectivul și această atingere a obiectivului să fie luată în considerare la redactarea viitorului raport MCV. Ceea ce am constatat în interiorul sistemului judiciar nu a fost o noutate, ci a fost o confirmare a ceea ce cunoșteam deja, dar eram obligat să verific din nou, la începutul mandatului, și anume că există două opinii conturate cu privire la acest subiect. În discuții, noi am plecat de la o realitate care arăta în felul următor: o parte din asociații mi-au cerut deschis să nu procedez la desființarea SIIJ; alte trei asociații din cele șase existente, vorbesc de asociațiile magistraților, mi-au cerut imperios să procedez imediat la desființarea SIIJ. Cum știți deja și în spectrul politic există o diversitate de opinii, asta a fost o primă chestiune, o primă problemă pe care o aveam de rezolvat: cum să redactăm un proiect de lege astfel încât să ne atingem obiectivul și să satisfacem și așteptările sistemului judiciar. Mi se pare firesc ca Ministerul Justiției să ia în calcul aceste așteptări din sistemul judiciar. În plus, chiar într-unul din avizele Comisiei de la Veneția, în avizul 1036 din 2021, se spune că un demers legislativ eficient nu poate fi făcut decât cu acordul reprezentanților sistemului judiciar. Demers eficient. Ideea de eficiență conduce la ideea de funcționalitate a sistemului pus în operă după ce desființăm SIIJ. De aceea, am condus aceste consultări intense și repetate cu CSM, care este reprezentantul sistemului judiciar alături de Înalta Curte și este garantul independenței justiției. De aceea, mi-am propus ca obiectiv de etapă obținerea unui aviz pozitiv din partea CSM, astfel încât și sarcina Parlamentului să fie facilitată de existența unui acord de opinii în ceea ce privește conținutul reglementării, între Ministerul Justiției, deci Executiv, și CSM, garantul independenței justiției. Nu am dorit și am făcut toate demersurile să nu ajung în situația de a pune Parlamentul în fața unei opțiuni dificile. Pe ce cale să merg? Pe calea propusă de Executiv sau pe calea propusă de CSM, dacă cele două s-ar fi contrazis. Aceste este motivul pentru care noi am redactat proiectul ținând cont de aceste consultări. Am redactat proiectul ținând cont și de recomandările Comisiei de la Veneția, cu trei avize deja existente pe masă. Eu sunt conștient că orice proiect de lege elaborat într-un astfel de context comportă discuții și sunt gata să le port. Dar eu cred că MJ, cel puțin până în acest punct, și-a îndeplinit obiectivele, respectiv a obținut consensul, are un proiect de lege, l-a propus Parlamentului, iar Parlamentul poate să dezbată acest proiect în condițiile în care, între propunerea ministerului și avizul CSM, există uniformitate, coerență și armonizare de opțiune legislativă.
Deci acesta este motivul pentru care astăzi, în fața dumneavoastră, susțin acest proiect, așa cum am făcut-o și la Camera Deputaților. Rămân la dispoziția dvs. pentru întrebări.

 

Mulțumesc! Voi fi foarte concentrat, strict pe chestiunile ridicate în legătură cu poziția ministerului. Mai întâi a fost o chestiune ridicată de doamna președintă a Înaltei Curți, legată de soluțiile pe care în viitor urmează să le gândim pentru susținerea ICCJ de a prelua și această competență, inclusiv sub aspect logistic, schemă de personal ș.a.m.d., vreau să confirm și eu aceste discuții, vom fi alături de ICCJ, așa cum am fost alături și de alte instituții în cadrul sistemului judiciar.
Doi. În ceea ce privește poziția exprimată de distinsa reprezentantă a DNA, au fost câteva chestiuni legate. Prima a fost întrebarea „De ce nu este întoarsă competența la DNA?”, ca să mă exprim într-un limbaj uzual în sistemul judiciar. Cred că problema, cu tot respectul, este greșit pusă. Adică, în momentul în care începem un proiect de lege, începem de la o pagină goală, având în față mai multe opțiuni, nu începem automat pe o coală pe care, obligatoriu, opțiunea deja trebuie să fie acolo. Aș vrea să invoc inclusiv avizele Comisiei de la Veneția, primele două, 924/2018, 950/2019, prevăd expres că arhitectura și modul de funcționare a Ministerului Public reprezintă o opțiune a legiuitorului. Și acum vine răspunsul: aceasta este opțiunea noastră astăzi. Adică așa trebuie pusă problema, opțiunea legiuitorului, dacă va fi adoptat, evident, proiectul inițiatorului, Guvernului, este într-un anumit fel. De ce este opțiunea inițiatorului în acest fel? Tocmai pentru că am plecat, așa cum spunea și președinta ICCJ, de la ideea de a găsi o soluție de compromis rezonabil care să desființeze SIIJ, obiectivul principal, și să pună în loc un sistem funcțional sprijinit pe Ministerul Public, pe parchete, pe procurori.

De ce, în acest moment, nu s-a putut lua o altă opțiune? Tocmai pentru că, după cum s-a constatat la încercările precedente, acele alte opțiuni nu întrunesc o suficientă majoritate, un suficient consesns în sistemul judiciar, în CSM și în Parlament, pentru a trece. Nu am dorit să adăugăm pe lista de încercări eșuate al patrulea proiect de lege care se oprește în Parlament pentru că nu întrunește, în majoritate, așa cum e într-o democrație, opțiunile din CSM, garantul independenței justiției, materializat în aviz, și opțiunile majoritare din Parlament. Deci, în niciun caz, acest proiect nu trebuie privit ca o sancțiune la adresa DNA, în niciun caz nu trebuie privit ca o încercare de a submina DNA, ci trebuie privit așa cum este el, o încercare rațională de a pune pe masă o soluție funcțională, viabilă. Și, vorbesc de pe poziția unui fost ministru, nu numai ministru, și fost ministru, și membru al Parlamentului, care nu a emis niciodată vreun atac la adresa DNA – pot fi verificat. Nu există o astfel de declarație. Am susținut și susțin în continuare DNA. DNA este o instituție de care statul român are nevoie, de care sistemul judiciar are nevoie, dar așa cum procurorii, nu numai ai DNA, ai oricărui Parchet, au dreptul să opteze pentru o soluție fără să fie trași la răspundere de către MJ pentru soluția optată, într-un dosar sau altul, tot așa, și MJ, ca inițiator, și Guvernul, și Parlamentul, ca decident suprem aș putea spune în materie legislativă, au dreptul la o opțiune pentru care nu trebuie să fie trași la răspundere și să li se facă un proces de intenție de către o asociație sau alta, de către o instituție sau alta din statul român. Plecăm de la buna credință cu toții, sper. Răspunderea politică a noastră e, da, e acolo prezentă și va fi întotdeauna și vom fi obligați întotdeauna să ne justificăm în fața electoratului opțiunile, dar aici avem de a face cu o opțiune legislativă. Repet, cum ne spune și avizul Comisiei, „e opțiunea dumneavoastră” cum și în ce fel rezolvați problema. Inclusiv hotărârea CJUE din 18.06.2021 spune același lucru – da, trebuie desființat SIIJ pentru că presează pe independența magistraților, dar în același timp este opțiunea statului să găsească o soluție. Asta e opțiunea noastră.

În ceea ce privește specializarea – baza de recrutare a procurorilor care urmează să instrumenteze cauzele prevăzute de prezentul proiect de lege este aceeași cu cea căreia i se adresează DNA atunci când își recrutează procurorii. Legea prevede condiții exterm de exigente cu privire la experiență, 12-15 ani de experiență – aceasta fiind una dintre condițiile exprimate de foarte mulți magistrați, cu și fără funcții din sistemul judiciar, și cred că este legitimă. Eu, ca magistrat, doresc să fiu anchetat, dacă se pune vreun semn de îndoială asupra mea din punctul de vedere al legii penale, de un procuror care să aibă experiența și vechimea necesare. Ori, susțin magistrații, în sistemul DNA, cu tot respectul pentru fiecare procuror, sunt și procurori care au o experiență mai mică exprimată în număr de ani, așa am auzit cu urechile mele din vocile multor magistrați. Nu doresc eu, magistrat cu 40 de ani, cu 30 de ani de experiență, cu 25 de ani de experiență, nu am garanția, nu am liniștea să fiu anchetat de un procuror care nu are măcar aceeași experiență pe care o am eu. Întemeiat, neîntemeiat, e de discutat, dar nu putem spune că baza de recrutare este diferită. Tot de la parchete vin și procurorii DNA.

În același timp, condițiile din lege sunt, aș putea spune, draconice în privința acestor garanții de specializare. Mai mult, este foarte adevărat că DNA este instituție specializată în anticorupție, sistemic, și tratează sistemic corupția, dar tocmai că aici trebuie întoarsă problema. S-a reproșat de multe ori că noi dăm un semnal greșit societății prin faptul că reglementăm această competență pe persoane, creând senzația că ar fi corupție în sistemul judiciar. Păi același raționament l-am putea spune și în sens invers, dacă noi nu concepem decât o competență în cadrul unor instituții care sistemic se ocupă de corupție, cum e DNA, nu dăm implicit mesajul că în justiție avem corupție sistemică, când, de fapt, cazuistica de la SIIJ existentă arată că numărul cazurilor de corupție procesate de ei este infinit mai mic decât numărul cazurilor care prevăd alte tipuri de fapte penale? Sigur că dezbaterea poate fi continuată, dar eu, ceea ce eu vreau să spun este că nu putem considera asta o mantră sau o axiomă, că, repet, limitat strict la sistemul judiciar, nu putem avea un sistem specializat de investigare a acestor cauze. Legea de față propune un sistem care include această experiență și specializare.
În fine. S-a mai spus „De ce e plenul CSM implicat în selectarea procurorilor, în procedura de selectare a procurorilor?”, unde procurorul general are ultimul cuvânt, e adevărat. Pentru că, din plenul CSM fac parte și judecători, și procurori, or cauzele pe care urmează să le instrumenteze procurorii selectați pot avea ca obiect și judecători, și procurori. Mi se pare că este logic. Dacă procurorii chemați să investigheze aceste tipuri de cauze pot avea în investigație și judecători, și procurori, mi se pare că este logic ca cei care îi selectează să fie și procurori, și judecători, deci în plenul CSM. Nici măcar nu îmi aparține acest raționament, după părerea mea imbatabil, aparține Comisiei de la Veneția. Veți găsi în primul aviz al Comisiei de la Veneția acest tip de raționament, când s-a vorbit despre SIIJ inițial .

La final. Din fericire, am găsit și un punct comun, astăzi, că, altminteri, avem multe puncte comune de vedere cu DNA-ul, în chestiunea amendamentului adus la Camera Deputaților, care, într-adevăr, nu a fost în proiectul ministerului și nu întrunește viziunea ministerului. Vă mulțumesc!

***
Mulțumesc pentru întrebare, doamna senator. Eu nu eram în poziție și nu sunt nici astăzi să abandonez acel proiect. Un proiect poate fi cel mult abandonat de inițiator. Proiectul se află, într-adevăr, la ora asta părăsit, fără nicio șansă de adoptare, în Parlament, și a fost inițiat de predecesorul meu, un coleg de-al dumneavoastră de partid, deci, dacă cineva l-a abandonat, nu l-am abandonat eu. Nu înțeleg de ce proiectul nu a trecut, până la urmă este și sarcina ministerului să intre într-un dialog instituțional cu Parlamentul și să convingă Parlamentul pentru adoptarea unui instrument legislativ sau a altuia. Nu fac nimănui o cauză sau proces de intenție, probabil că au fost cauze obiective care au condus la abandonarea proiectului și cred că una dintre ele este faptul că proiectul nu a avut avizul CSM. Am spus acest lucru în expunerea mea inițială.
Deci cred că acel proiect, sărmanul, a fost lipsit de șansă de când a fost lansat spre Parlament. În niciun caz nu este responsabilitatea mea, nu eu l-am trimis în Parlament fără avizul CSM, nu eu l-am abandonat.

***
Aș face un comentariu general plecând de la întrebarea dumneavoastră. În tot parcursul acesta, de la inițierea primei versiuni de proiect, dezbateri, consultări, avize etc., până astăzi, mi-am mai fixat un obiectiv pentru minister și anume să nu las ca dezbaterea legată de înființarea, desființarea, înlocuirea SIIJ cu un alt sistem de competențe să se transforme într-o dezbatere împotriva DNA. Am încercat întotdeauna să țin dezbatarea pe un făgaș care se referă la obiectul discuției, respectiv SIIJ, și doresc să mă mențin pe acest făgaș. De aceea, vreau să subliniez încă o dată, că sunt locuri diferite în care se discută subiecte diferite. Cazurile semnalate de dumneavoastră trebuie discutate în justiție și, din câte înțeleg, există în continuare proceduri pe rol. Ceea ce discutăm astăzi, aici, este rezolvarea legislativă a unei probleme care ține de arhitectura sistemului judiciar, filosofia proiectului este una constructivă, de a găsi o soluție care să ofere garanții de independență, să fie funcțională, să poată continua efortul de combatere a infracționalității, să nu dea semnale greșite societății, să calmeze, pe cât se poate, sistemul judiciar, să permită, mai departe, opera sau, mă rog, efortul de îmbunătățire a funcționării justiției. Nu este un proiect care are o filosofie distructivă, o filosofie bazată pe „suntem împotriva lui cutare sau cutare instituții” – în general, îmi este străină această modalitate de gândire, de aceea cred că legile, așa cum sunt ele și cum vor fi modificate vor da răspuns și întrebării dumneavoastră, aplicarea legii, inclusiv în materia răspunderii. Vă mulțumesc!


Publicat in: 23/02/2022

X